Miercuri, 26 Septembrie 2018
Miercuri, 26 Septembrie 2018


Călimară / Despre Cărtărescu și o literatură blajină sădită cu minte

Despre Cărtărescu și o literatură blajină sădită cu minte

Când am văzut la o librărie un raft întreg ”Cărtărescu”, gândurile mele s-au dus imediat la bunul menagement al editurilor, care iată, reușesc să aducă în casa oamenilor dezinteresați de tot și toate cartea, poezia.

Cartea, puteam să scriu și cu C mare – Poezia așișderea – deoarece însuși Cărtărescu încearcă să redefinească noțiunile acestea, Cartea considerând-o un fluture domestic, iar Poezia o formă frumoasă a anxietăților dătătoare de orizonturi. 

Prin aceste redifiniri Cărtărescu își face și prima carte de vizită - una discretă și temătoare, cum am avut cândva toți, care ne-am uitat vreodată afară pe geam fără un scop anume -, și această carte de vizită are înscripția de Mircea Cărtărescu, intelectual pur sânge.


Proza publicistică a scriitorilor consacrați –cum e și Cărtărescu – poate fi o busolă bună pentru a descoperi bazinul și originea ideilor pe care se clădește practic o operă întreagă, și un nume binevăzut în România și în lume. Proza publicistică trădează multe, deoarece scriitorul este nevoit să-și aleagă singur cușca în care își va desfășura acel specific mers prelungit pe loc, ceea ce caracterizează omul într-adevăr creativ. (Caragiale, de exemplu, se destăinuie muritorului cititor înclinat spre idolizare mai ales prin publicistica sa culturală, mai ales relatările de la vernisaje. )

Volumul de reportaje și scrieri lirice al lui Mircea Cărtărescu întitulat Ochiul căprui al dragostei noastre (Humanitas, 25017) este un bun stalker pentru cei care stau mir(ific)ați în fața ”rafturilor Cărtărescu”. 

Volumul amintit are pe cele 200 de pagini 21 de scrieri (proză apropiată de reportajul literar), oferind cititorului lacom de frumos și de calitate o adevărată hartă a lumii descoperite de autor.


Cărtărescu redescoperă, redefinește, reluminează amintirile umane, fără însă a generaliza. Amintirile autorului sunt puternic îmbibate în lirism, pe alocuri prezentând chiar aspecte de suprasaturație. Personal - sentimentalismul este fără doar și poate o formă de expresie comodă a scriitorul, care reușește astfel să incite cititorul laic la răsfoit, considerând Cartea ca o Treime (Proust, Kafka, Marquez) sau ca un fluture (A patra inimă).

Cele mai bune scrieri din volum sunt cele legate de ape: Ada-Kaleh, Ada Kaleh și Pontus Axeinos, în acestea ieșind la suprafața dorul neîmplinit al autorului ca să iasă din ape, să fie văzut în momentul când învinge tensiunea superficială a apei Dunării sau a Mării. Sunt scrieri care au mari șanse să devină material prim pentru un alt Stalker.

Cele ce sunt însă de o valoare extraordinară a volumului sunt cele cu aspecte redacționale, în care Cărtărescu promovează cu inima mare colegii poeți, despre care nu prea are de unde să audă societatea deschisă la cultura.

Așa am ajuns și eu pe malul apelor din volum, recunoscând, că da, ”că toți avem o insulă scufundată în apele minții”, și am vrea să trăim aici... dar lipsa de aer ne împinge la suprafață.

De citit Ochiul căprui al dragostei noastre. O literatură blajină sădită cu minte în humusul rafturilor cool al librăriilor.

                                                               ***
Pe paginile ”celor care citesc cu bucurie” din Ungaria, Cărtărescu este cvasi-divinizat. Fiecare carte de-al lui tradusă în maghiară are cel puțin zece comentarii, una mai autentică decât alta. Să nu mai vorbim, că toate cărțile traduse în maghiară sunt puse pe lista de așteptare, stocurile fiind epuizate.





Sus