Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară / Despre Mircea Eliade și A szent és a profán (Sacrul și profanul)

Despre Mircea Eliade și A szent és a profán (Sacrul și profanul)

La început am crezut, că acest fenomen, pe care unii îl numesc tratat – A szent és a profán – îmi va da serios de lucru. Însă căutând cu răbdare și emoții refulate legăturile ascunse dintre psihozele miturilor și realitatea bucuriei plenipotențiale a credinței, mi-au dat seama, că Timpul Mitic si vremurile semieterne – numite de Eliade In illo tempore – sunt în jurul meu și tic-tacul lor trăiește de mult în simbioză cu bătăile inimii mele. 

M-am lăsat purtat de valuri, pe o corabie a monotoniei fericirii adânci, repetând periodic , cu mândria pubertății ascunse în subconștientul meu nud, profan și pudic, că... `oameni buni`, eu citesc Eliade... Citesc și plutesc, descoperind, că eu sunt eu și lumea mea este a mea, credința mea este a mea.

Partea a doua nu puteam să o citesc fără să trag cu ochiul la Stalkerul lui Tarkovszki, căutând nuanțele verdelui în apa regizorului – o apă care dă viață, produce fenomene organice și botează.


Dumnezeii rezervă (dei otiosi) m-au blocat ore întregi, capitolul îl puteam citi numai pe malul lacului, să simt pe pielea mea ce înseamnă pasivitatea creatoare a acestor dei otiosi și ce înseamnă să te acopere catarsisul descoperirii, că și eu, și tu imităm zeii – imitatio Dei – și suntem frați cu toții: suntem imago mundi.

Maghiarilor poate este mai ușor să citească A szent és a profán, deoarece poliglotul istoric al miticului real, Várkonyi Nándor, în volumul său Sziriat oszlopai atinge în mai multe locuri insula de gheață intelectuală și transparentă a lumii lui Eliade, iar cel care a aplicat psihoanaliza în etnografie, Róheim Géza, a elucidat mai multe comportamente sexualizate umane, cum ar fi imersiunea sau menstruația (în volumul Magyar néphit és népszokások).


Eliade a fost fascinat de India, Róheim de Oceania. Aceași apă imensă de botez le spală țărmurile.

                                                                   ***
Am terminat A szent és a profán de o oră-două și deja îmi lipsește Eliade – lipsește lumea mea proprie, pe care mi-a descoperit fără permisiunea mea. 

Oare de unde a știut, că sunt și eu imago mundi? De unde știa Eliade, că sexualiatatea mea este o formă a hierogamiei? De la cine o fi auzit, că sunt anxios și frumos în felul meu: adică homo religiosus?

Misterium tremendum. 

Rettentő és vonzó misztérium.





Sus