Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Adriana Macsut despre József Attila și revoluția sincerității

Biblioteca Româno-Maghiară: Adriana Macsut despre József Attila și revoluția sincerității

  

József Attila este supranumit poetul prin excelență și a fost mentorul revoluției sincerității în literatura maghiară. Poetul, născut pe 11 aprilie 1905 la Budapesta și trecut în eternitate la3 decembrie 1937 în Balatonszárszó, a fost bântuit de crize și a scris despre sărăcie și căutarea dragostei. A scris despre viața mizerabilă a proletariatului din prima jumătate a secolului XX. și a fost portdrapel al comuniștilor, deși era mai degrabă un spirit rebel și neconvențional.

,,În cultura maghiară, József Attila a devenit sinonimul "poetului". Începând cu sfârșitul anilor '50, când tinerii declanșează o mișcare considerată neo-avangardistă, cunoscută în Transilvania sub sintagma plastică de "revoluția sincerității" (ceea ce însemna redescoperirea limbajului simplu,... cu valențe de comunicare dezinhibată) (...). Mai mult, ziua de naștere a poetului, 11 aprilie, a devenit ziua națională a poeziei. 

Numele poetului a fost confiscat oarecum justificat de regimul comunist și considerat un `port-drapel` al stângii, lucru care ar putea fi considerat - sigur, cu exagerarea de rigoare - chiar colacul de salvare, `scara lui Iacob`, cum spune Méliusz József într-un poem inspirat. Este cunoscut faptul că poetul a fost o persoană dificilă, un spirit neliniștit, neconvențional, cu simpatii politice oscilante... (Kocsis Francisko) 


         
                                                      Fotó: Mátrai István

Volumele sale de versuri care au apărut în limba maghiară au titluri cutremurător de triste, ilustrând caracterul său depresiv care din nefericire l-a dus până la sinucidere: (1922) A szépség koldusa (Cerșetorul frumuseții), (1925) Nem én kiáltok (Nu, nu strig eu), (1929) Nincsen apám se anyám (N-am nici tată, nici mamă), (1931) Döntsd a tőkét, ne siránkozz (Distruge capitalul, nu te plânge), (1932) Külvárosi éj (Noapte de mahala), (1934) Medvetánc (Dansul ursului) și (1936) Nagyon fáj (Rău mă doare).

În românește, au fost traduse doar trei volume de versuri reunite sub titlurile: Poeme, traducere de Paul Brumaru, Editura Kriterion, București, 1996, Poezii, București: Editura pentru literatură, 1967 și Versuri, traducere de Veronica Porumbacu, București: Editura Tineretului, 1955.

Viața amărâtă de orfan îl face să nu aibă în adolescență vise optimiste în care să fie un erou care cucerește lumea. Din colivia sa, privește înfometat un biplan care se avântă spre cer. 
 
Sărac și disperat caută ajutor la Dumnezeu într-un psalm în care își recunoaște calitatea de simplă creatură în fața măreției divine: O, Doamne, nu-s în stare să-ți torn în rime măreția./ Psalmul mi-l rostesc cu neafectată gură./ Dar dacă nu vrei, nu-mi asculta cuvântul. ” (,,Psalm liniștit de seară/ Csöndes estéli zsoltár”-, în ibidem). 

Are însă impresia că Dumnezeu l-a uitat și bocetul lui nu îl aude: Pe tine te plâng, nobil bocitor./ Nici Dumnezeu nu se mai uită-napoi.” ( Pe tine te plâng./ Téged siratlak”, în ibidem). Cetatea a adormit și l-a uitat și ea, iar poetul este chinuit de singuratate: ,,Goală, doarme cetatea Sala răsună, mă gâtuie/ singurătatea. Între stâlpi poleiți atârnă șuie” ( Așteptare/ Várakozás”, în ibidem).  


3
Mama-i cumană, tata-i jumate
secui, jumate român ori de tot.
Gura mamei mi-a dat dulci dumicate,
într-a tatii adevăru-și găsea loc.
Ei se îmbrățișează când mă mișc.
Din pricin-asta mă-ntristez uneori -
asta-i trecerea. Așa sunt. Îmi zic:
"Ai să-nțelegi când nu vom mai fi noi!..."

(Mama)


Lectura scrierilor lui József Attila arată o poezie originală cu metafore uluitoare și o încărcătură lirică de neconfundat. Așadar, dragi cititori, căutați poeziile acestui poet depresiv, mai ales că depresia este și boala vremii în care trăim. Acest poet chinuit de tristețe va aduce,cred, un strop de alinare și speranță celor frământați de tristețea cotidiană. 




Sus