Luni, 22 Octombrie 2018
Luni, 22 Octombrie 2018


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Horia Picu despre „Toldi” de Arany János

Biblioteca Româno-Maghiară: Horia Picu despre „Toldi” de Arany János

Toldi Miklós (1320–1390), un luptӑtor puternic, neînfricat, a fost glorificat pentru prima datӑ de Ilosvai Selymes Péter în 1574, în „Istoria lui Toldi Miklos”. Desigur, realizarea lui Arany János e mult mai valoroasӑ și meritӑ din plin atenția cititorilor.

Poemul eroic „Toldi” a apӑrut în 1846. Poetul național maghiar Petőfi Sándor,dupӑ citirea poemului, îi scria lui Arany: ”Pesta, 4 februarie 1847. Vă salut! Azi am citit Toldi, azi am scris acestă poezie pe care v-o trimit. Vreau cât mai repede să vă aduc la cunoștință surpriza, bucuria și încântarea pe care opera dumneavoastră a trezit-o în mine.”
http://mirel-matyas.blogspot.com/2015/12/legenda-lui-toldi-miklos-isi-are.html

Arany nu uitӑ de cel care i-a fost sursa în scrierea trilogiei și începe fiecare capitol cu un citat din Ilosvai Selymes Péter. Toldi (a)pare „Ca un foc de noapte, toamna, lângӑ stânӑ / Pâlpâind în pusta largӑ și bӑtrânӑ”,

Iar cititorii au dovada imediatӑ cӑ au de citit despre un supererou cum n-a mai fost altul: „De-ar putea sӑ-nvie, sӑ se-ntoarcӑ-n lume, / Trei ca voi n-ați duce greu-i buzdugan,”. 

    

Miklós are un frate, György, prieten cu fiul regelui Ce diferențӑ între cei doi... Miklós „strânge fânul, cu argații-n rând” / György la curte-și trece veacul, petrecând.”

La o astfel de petrecere, la care autorul se întreabӑ: „La vӑdana-n doliu astӑzi oare ce-i? / [...] / Al lui Toldi Lörincz parastas sӑ fie? / Ori sӑtulӑ-i soața de grea vӑduvie, / Și se rânduiește pentru noua nuntӑ, / Altuia sӑ-i deie floarea ei cӑruntӑ?”, Toldi Miklós rezistӑ cât rezistӑ în fața batjocorei slugilor fratelui sӑu, dar totul are o limitӑ. Puternic cum îl știm, ia un bolovan uriaș și-l aruncӑ spre unul care era mai guraliv, care moare pe loc.

György vede acum o bunӑ posibilitate de a scӑpa de fratele sӑu.

„Altfel, bucuros îi c-a ucis mezinul / I-a picat în mâini sӑ-și verse veninul. / Viclenescu-i cuget - drum ai strâmbӑtӑții / Stӑ sub scutul legii și brâul dreptӑții / Prins sӑ fie-ndatӑ, dӑ poruncӑ vajnic, / Sӑ se pedepseascӑ ucigașul, strașnic.”

Miklós ia drumul pribegiei pentru a nu fi pedepsit. Nu i-a fost ușor...„Papura-i fu patul, mușuroiul pernӑ.”.

Adoarme mai mult „... dimineața, sub lumina clarӑ, / Când s-au dus țânțarii și-i tӑcere iarӑ”

Arany János descrie absolut fermecӑtor modul cum somnul vine pe la viteazul Toldi Miklós:
„Și pe buze-i toarnӑ miere grea de vis / Strânsӑ din potirul macilor deschis / Miere fermecatӑ și atât de dulce / Bunӑ pentru Toldi Miklós sӑ mi-l culce.”

Legendarul erou se bate cu doi lupi, pe care-i rӑpune cu forța sa extraordinarӑ. Scapӑ din orice primejdie, indifrent cât ar fi de grea. „ ...Necazul cu cât îl lovește / cu atât lui Miklós îndrӑzneala-i crește.”.

Chiar îi trece prin gând sӑ-și ucidӑ fratele, dar rațiunea și încrederea cӑ va veni și ziua judecӑții fratelui cel rӑu îl determinӑ sӑ n-o facӑ.

„Dacӑ ți-ai ucide fratele,-nțelegi?/ Ți-ai ucide, Miklós , viața ta de veci! / Nu te teme ! Domnul vede toate, toate./ Lasӑ-i Lui pedeapsa pentru nedreptate !”

Toldi merge cu barca, Arany ne încântӑ din nou cu versurile sale.

„Toldi mânӑ barca,- vâslele mӑiastre, / Rӑscolesc oglinda undelor albastre / Stropi mӑrunți de apӑ împrejurul spalӑ / ca o purpurie ploaie sideralӑ.”

Eroii sunt întotdeauna de partea celor care au nevoie de ei, de partea celor care nu au forța sӑ se apere de dușmani. În poemul lui Arany, un ceh – înzestrat și el cu o forțӑ rar întâlnitӑ - este cel pe care Toldi îl biruiește. „Miklós strâinge, strânge,/ Degetele toate cehului îi frânge; / Și ca-n primӑvarӑ, când se mai desghiațӑ / Și pornesc sӑ curgӑ țurțurii de ghiațӑ, / Sângele cald astfel picurӑ din dește: / Cehul de-a lui Toldi forțӑ se-ngrozește.”.

Toldi e un om bun. Nu-l omoarӑ pe ceh, dar pune condiția „Chiar de-ar fi potopul țara sӑ ți-o-nece, / Tu în țara noastrӑ, tu nu vei mai trece".

Om fӑrӑ onoare, cehul promite, dar încearcӑ sӑ-l omoare pe Toldi înfingându-i spada în spate. De partea eroului omagiat de Arany stӑ întreaga naturӑ. Dunӑrea e oglinda în care Miklós vede mișcarea mișeleascӑ a dușmanului sӑu. Acum nu mai existӑ iertare!

„Se prosternӑ cehul: „Milӑ! Îndurare! / Cere-o de la Domnul: iatӑ-a lui cӑrare”!”

Regele, care aflӑ de extraordinara faptӑ de vitejie a lui Toldi, îl primește în rândurile soldaților sӑi. „Pe viclean, nӑpraznic Miklós îl zdrobea; / Dar unui prieten și cӑmașa-i da.”

O altӑ modalitate de a spune „Cin-se ia cu mine bine / Îi dau haina de pe mine”, un alt prilej pentru mine de a descoperi o mentalitate comunӑ la douӑ popoare pe care istoria le-a pus în poziții antagonice, dar care gândesc la fel...

Iar despre Miklós, autorul ne spune cӑ „...la-nsurӑtoare n-a pӑșit vreodatӑ.”. „ N-a lӑsat pӑmânturi, vite și comori / Nici – ca sӑ se certe, rӑi – moștenitori / Dar mai prețioasӑ decât turme-ntregi, / Gloria-i rӑmase, dӑinuind în veci.”

Desigur, gloria dӑinuiește în veci și prin memorabila operӑ lӑsatӑ de Arany János.


 





Sus