Luni, 23 Iulie 2018
Luni, 23 Iulie 2018


Călimară / In memoriam, Kányádi Sándor (1929-2018)

In memoriam, Kányádi Sándor (1929-2018)

În zilele ce au urmat trecerii în neființă a poetului Kányádi Sándor, întâmplarea a făcut ca să găsesc o poezie postată pe pagina de socializare, intitulată ”Al meu Tatăl nostru”(Az én Miatyánkom). Mi s- a părut atât de ușor de înțeles încât, inexplicabil, o și vedeam în română! 

Și am tradus-o...fără pretenții de poet. După aceea am căutat pe Google și am găsit mai multe variante cu același titlu, dar cu mici diferențe în conținut, atribuite atât poetului Kányádi Sándor cât și unui anume Dr. Papp Lajos, cu mențiunea că adevărata autoare a poeziei ar fi Tánczos Katalin, poetă ”homeless” din Budapesta. 


Fără a intra în dispută, primiți această traducere în amintirea celui care a fost poetul ardelean, Kányádi Sándor.


Al meu Tatăl nostru

Când ți-e până la refuz inima plină,
Când nimeni la telefon nu te mai sună,
Când coboară peste viața ta nori negri,
Când cei dragi ție nu te întreabă când vii,
O, suflete, nu fi trist! Nu te da bătut!
Plin de speranță privește spre cer
Și roagă te: TATĂL NOSTRU, CARE EȘTI ÎN CER.

Când singurătatea hidoasă te cuprinde,
Când liniștea la întrebări nu-ți răspunde,
Când te copleșește invazia cuvintelor slute,
O, suflete, nu fi trist, nu claca!
Privește pe cer și cu credință spune:
SFINȚEASCĂ-SE AL TĂU NUME!

Când peste tot lumea-ntreagă fierbe,
Când adevărul sub oprimare geme,
Când se tăvălește Iadul pe Pământ,
Pecetea lui Kain apare pe – a popoarelor tâmple,
O, suflete, nu te te lăsa! Nu te frânge!
Privește în sus, unde lumina veșnică lucește
Și roagă-te: DOAMNE, ÎMPĂRĂȚIA TA SĂ VINĂ!

Când realitatea rece îți taie în vine,
Când vieții tale nu-i găsești un rost,
Când te necăjești singur, de febră chinuit,
O, suflete, nu te lăsa! Nu fi amărât!
Privește în sus, apleacă-ți fruntea,
Și spune: DOAMNE, FACĂ-SE VOIA TA!

Când omul sărac în bănuți calculează
Când scumpirile pe creier îți joacă hora,
Când bogatul strică milioane ca să trăiască,
O suflete, nu ceda! Nu te lăsa zdrobit!
Privește în sus, împreunează-ți mâinile,
Și cere: DOAMNE, PĂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE!

Când viața ușor te obosește
Credința scade, ba mai mult, o combați,
Când revolta te îndeamnă ca să-l renegi pe El!
O, suflete, nu ceda! Nu accepta!
Privește în sus și cheamă-l pe Dumnezeul Tău:
Ajută-mă, doamne și IARTĂ-MI PĂCATELE!

Când ai crezut că ești respectat,
Ți se recunoaște munca și-ți caută și casă,
Când te zdrobeai plin de sudoare,
Până când ai înțeles, că se folosesc doar de tine…
O, suflete, nu ceda! Nu dispera!
Privește în sus și promite:
ȘI EU IERT GREȘIȚILOR MEI, DOAMNE!

Când marile puteri discută pacea,
Când PACEA nu se vede și ei se mănâncă între ei,
Te întreb, de ce rabzi asta Doamne? Tatăl nostru din cer!
O suflete, nu ceda, nu te prăpădi!
Privește în sus și implorându-l grăiește:
Răul ne-a luat sufletul, atacă, ne arde.
DOAMNE! NU NE DUCE ÎN ISPITĂ! SCAPĂ-NE DE CEL RĂU!
Amin.

Epilog

Și atunci grăit-a Maestrul, cu blândețe, tare:
Vade Satane! Piei furtună! Pace și liniște să fie!
De ce vă temeți, voi fără de credință?
Încredere să aveți! Căci eu v-am promis:
Forțele Iadului nu vor avea putere asupra voastră!
Mica mea turmă credincioasă, eu sunt PĂSTORUL vostru
Și rămân cu voi în Vecii vecilor!

Erika MĂRGINEAN 






Sus