Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Cristian Sandache despre Gelu Păteanu, traducătorul poemului Toldi de Arany János

Biblioteca Româno-Maghiară: Cristian Sandache despre Gelu Păteanu, traducătorul poemului Toldi de Arany János

Clujeanul Gelu Păteanu (1925-1995) a fost unul dintre cei mai importanți traducători de limbă maghiară din România, tălmăcitor a aproximativ 70 de romane din literatura țării vecine, remarcabil cunoscător al culturii și istoriei maghiare, militant pentru apropierea dintre români și maghiari. 

A trăit o vreme în Secuime (lucrând ca profesor la o școală dintr-o localitate rurală harghiteană) cunoscând nemijlocit viața cotidiană a maghiarilor ardeleni, pe care a ajuns să-i iubească , considerându-se un frate al acestora. 

Radicalii români de dreapta l-au catalogat drept trădător al românismului, în vreme ce maghiarii de aceeași factură l-au considerat un element infiltrat al Securității, neacceptând ideea că un român ar putea să aprecieze la modul sincer și dezinteresat- ungurimea. În contextul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, Păteanu a ieșit la rampă, rostind un discurs public (la Albești, pe 15 martie 1990), în care-și mărturisea dragostea pentru poporul maghiar și cultura sa, precum și convingerea nestrămutată, că atâta timp cât se vor cunoaște cât mai bine sub aspect cultural, românii și maghiarii nu mai pot trăi altfel, decât în relații de prietenie și solidaritate. 

     

Ca urmare a acestui gest, amenințările la adresa lui s-au amplificat, fiind nevoit în cele din urmă, să părăsească România. S-a stabilit în Ungaria, murind la Budapesta, în anul 1995. O traducere a sa în limba română a poemului "Toldi"' de Arany Janos (una dintre bijuteriile limbii maghiare, la care a trudit 30 de ani), a fost publicată postum, impresionând prin excepționalul simț plastic. Nu în ultimul rând, Păteanu a fost și un poet înzestrat, de nuanță intimistă. 

Poeziile sale scrise în maghiară în perioada în care a trăit în Secuime, au văzut lumina tiparului, tot postum. Intelectual de mare rafinament, în egală măsură modest și natural, omul impresiona prin profunzimea unei tristeți, care părea că nu-l părăsește, dar de care nu se lăsa doborât. Misterios și rezervat, prietenos și demn, uneori pierdut într-un fel de halou întunecat, Gelu Păteanu părea că ilustrează în ființa sa, întreaga complexitate a condiției umane.




Sus