Joi, 18 Iulie 2019
Joi, 18 Iulie 2019


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Erika Mărginean despre contesa Hahn-Hahn și Péter Esterházy

Biblioteca Româno-Maghiară: Erika Mărginean despre contesa Hahn-Hahn și Péter Esterházy

Am primit o carte nou-nouță, donație din partea Bibliotecii Clubul Media Corbul Alb din Cluj-Napoca. Editat de Paralela 45, volumul face parte din colecția ”Ficțiune fără frontiere”, apărut în limba maghiară în 1991 și grație Anamariei Pop, și în traducere în limba română în 2009. 

Intitulat ”Privirea contesei Hahn-Hahn  Coborând pe Dunăre”, cartea semnată de Péter Esterházy este într-un fel un jurnal de călătorie pentru că descrie o călătorie pe Dunăre, de la Pădurea Neagră până la Marea Neagră, dar și un roman dramatic, o ficțiune.

Înainte de toate trebuie să spunem câteva cuvinte despre autorul cărții, Péter Esterházy. Cei care sunt obișnuiți cu numele care se termină cu y își dau seama deja că avem de -a face cu un personaj nobil, un descendent al unei familii de grofi.

      

Bunicul său a fost grof Esterházy Móric (1881–1960) fost ministru al Ungariei, tatăl său a fost grof  Esterházy Mátyás (1919–1998). Nici fratele său Esterházy Márton fotbalist selecționat în echipa țării vecine și nici scriitorul n-au mai folosit rangul nobiliar. Însurat cu Reén Gitta cei doi au avut patru copii, Dóra, Marcell, Zsófia și Miklós.

Esterhazy a urmat studii matematice, dar începând din 1974 a activat ca scriitor freelancer. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi. În 1987 a scris o carte (”17 lebede”) sub pseudonimul Csokonai Lili, tot în același an a apărut unul dintre cele 6 filme inspirate din scrierile sale, filmul ”Like an America”, (Valami Amerika) al cărui scenariu îi aparține.

Distins cu zeci de premii și burse pe care dacă am vrea să le înșirăm ne-ar trebui o zi, ne limităm la Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor decernat în 2010 în România și la alte două ordine obținute în Franța. Esterházy a murit în 14 iulie 2016, la vârsta de 66 de ani.

Cititorul obișnuit cu romanele ușor de citit sub umbra unui copac într-un parc, va trebui să respire adânc și să recitească unele pasaje, surprins fiind de stilul nonconformist al autorului.

O familie se numește NUMELE N-ARE IMPORTANȚĂ, un personaj e Închiriatul, altul e Călătorul, cel care va spune ce este Dunărea, dar sunt și nume obișnuite, memorabil fiind unchiul Roberto.

Citindu-l pe Esterházy ai impresia că povestitorul nu e sigur că vrea să-ți destăinuie momentele călătoriei sau vrea să-ți spună tot ce-și amintește din cele învățate, auzite sau povestite de alții, ori să filozofeze: ”Fiindcă îndoiala poate să apară numai acolo unde există o întrebare, iar întrebare apare numai acolo unde există un răspuns, iar răspunsul există numai acolo unde poate fi spus ceva.” 

Pe scurt, nu putem să nu observăm cu câtă lejeritate vehiculează tot felul de nume din cultura germană. Printre altele găsim și definiția femeii scriitoare, care ”Un ochi și-l fixează pe hârtie, iar celălalt întotdeauna pe un bărbat!

Excepția face contesa Hahn-Hahn, căreia îi lipsește un ochi!

Volumul este împărțit în 25 de capitole, ca să nu vă imaginați cumva că e atât de simplu să călătorești! Primul capitol intitulat ”Nu trăncăni. Amplifici haosul” mi s-a părut excepțional, dar nici celelalte nu sunt mai puțin neobișnuite. 

De pildă ”Continuarea adevărului”, ”Continuarea continuării adevărului” și…încă nu-i gata, căci urmează ”Continuarea continuării continuării adevărului!” 

Acestea de fapt sunt jurnale de călătorie, care spre suprinderea cititorului din România se termină în Delta Dunării și dincolo de ea, cu viziunea unei bătrâne îmbrăcate în straie populare ce vâslește, la Mila 23, e mama lui Patzaichin, canoistul cu renume mondial, genialul lipovean, după cum îl numește Esterházy.

”Dunărea dispare și devine cam ca Dunărea.Nu e vorba că ar fi îmbătrânit, dar pasiunea a dispărut din ea, aici nu face altceva decât să curgă, pentru că albia îi este inclinată. Poate că Dunărea trăiește ultima data în defileul Cazanelor”. 

Închiriatul își propune să-și noteze pe caiet numele celor 38 de vapoare pe care le-a văzut în 14 august, în ”Ziua cea lungă”.

 

 

 





Sus