Miercuri, 19 Septembrie 2018
Miercuri, 19 Septembrie 2018


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Despre Mateiu Caragiale și Óvárosi gavallérok (Craii de Curtea-veche)

Biblioteca Româno-Maghiară: Despre Mateiu Caragiale și Óvárosi gavallérok (Craii de Curtea-veche)

Stau pe gânduri, ca să recitesc acum, imediat ce mi-am luat rămas bun de la ultimele pagini, sau să las la decantat mesajele primite din îndepărtata lume a lui Pașadia, Pantazi, Gore și alter egoul autorului, Mateiu Caragiale.

Ce scriitor, Doamne! După Panait Istrati, cel mai original scriitor al urbanului românesc! Lumea lui Mateiu Caragiale este creată din bucățile nopții, făcută felii de personajele decadente ale micului roman. 

Cei patru sunt legați unul de altul prin lanțurile fine ale universului descoperit de Freud și Jung; sexualitatea primind o frumusețe tristă, palpabilă la propriu și la figurat, alcoolul dizolvând și rezolvând misterele vieții unor intelectuali de marcă, iubitori ai artei și al dialogului tăcut.


Pașadia, Pantazi și povestitorul au de discutat mii de lucruri, scufundându-se împreună în mările Solarisului bucureștean, așteptând tăcut viitorul Nihil-ului, în care legăturile umane sunt schițate pe de o parte de Toulouse-Lautrec – un fin cunăscător al frumuseților sufletești ale bordelurilor – iar de altă parte de Dorian Gray, artistul lui Oscar Wilde.

Parcă, parcă, culoarea de bază a romanului este dată totuși de culorile patimizate ale lui Dorian Gray, deoarece povestirea Remember, ceea care introduce acest roman, se termină cu o moarte colorată pe față – la propriu și la figurat – transportând cititorul spre catarsisul răului.

Cititorii maghiari sunt avantajați  pe undeva  în cursa de decodificare a romanului, deoarece Óvárosi gavallérok (Craii de Curtea-veche) a apărut cu povestirea Remember ca introducere – având și funcția de pașaport către lumea lui Mateiu Caragiale.

Nu e de mirare că acest scriitor dumnezeiesc și-a făcut o curte a admiratorilor săi proveniți din cele mai variate categorii ale vieții culturale vechi și noi . Mateiu Caragiale avea un har de a te scufunda prin scrierile sale într-o lume care expiră peste tot aerul pielii de găină. 
  

Unul dintre discipolii săi contemporani este Ion Iovan, care trecând granița între admirație și resuscitare emoțională, rescrie o parte din jurnalul lui Mateiu Caragiale, dând naștere astfel unui apocrif cu caracter literar – Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale însoțite de un inedit epistolar precum și indexul ființelor, lucrurilor și întâmplărilor în prezentarea lui Ion Iovan – în care apar și pasaje mai mult ca interesante despre autor.

Acesta – cel puțin în dimensiunile apocrifice – se interesa de proiectul secret al unei Comisii Mixte, ce ambiționează să realizeze o Uniune româno-maghiară. „Un rege, două națiuni, trei teritorii”.
Întradevăr, o personalitate carismatică - acest original scriitor roman, care toată viața a luptat ca să scape de umbra tatălui său, Ion Luca Caragiale. 

Evadarea din umbra tatălui i-a reușit perfect, găsindu-se repede la hotarul lumii sale colorate cu un negru cât de cât optimist, trecând ușor și umil peste apele închise ale subconștientului uman.

De recitit acest mic roman.








Sus