Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară / Mihail Gerald Manole despre Crucișătorul șterpelit (Ellopott cirkáló) și Rejtő Jenő

Mihail Gerald Manole despre Crucișătorul șterpelit (Ellopott cirkáló) și Rejtő Jenő

Fără preambul și descrieri introductive, P. Howard, autorul acestui roman de aventuri, ne introduce în plină "cafteală” dintr-o cafenea din Pireu, situată în apropierea docurilor, “frecventată de cele mai cunoscute personalități din zonă".

Măciucă, Dom’ Doctor și Rugină, cunoscuți drept Duhovnicii, poreclă generată în urma unor divergențe cu doi matrozi francezi care au crezut că e mai cu folos pentru ei să păstreze și banii și marfa furată încredințată lor de cei trei pentru vânzare. N-a fost așa, deși a trecut un an de la ispravă, întrebările au fost atât de dure încât unul dintre matrozi și-a dat obștescul sfârșit. Astfel, ajungându-se la porecla de Duhovnicii.

De cealaltă parte, Gealații, o “societate de într-ajutorare” care “se într-ajutorau pe ei înșiși, prin orice mijloace, inclusiv cu ranga și cu șișul", se îndeletniceau în momentul de început al acțiunii la care suntem părtași, cu gâtuirea unui puști străin de locuri, pe care Crocodilul, liderul găștii, îl luase drept “ciripitor la gabori".

        

Astfel, în urma bătăii dintre cele două găști de la cafeneaua “La Cei Patru Șobolani Mierliți" din portul din Pireu, se întovărășesc Duhovnicii cu puștiul pornit în căutarea fratelui.

Din vorbele Puștiului aflăm că fratele lui, Tom Leven, în urmă cu doi ani 

“era căpitan de stat-major înarmata engleză. A lucrat ani de zile la o descoperire, o invenție tehnică de mare însemnătate. (...) Într-o bună zi, când și-a terminat lucrul la invenție și a vrut să raporteze forurilor competente că-i pot testa prototipul, a aflat că o invenție similară a fost prezentată de un coleg ofițer. (...) Cineva îi furase câteva din schițele mai importante. Tom Leven știa de-acum că făptașul nu poate fi decât logodnica lui, Helen Aldington, doar ea avea acces la el, doar ea petrecea ore-n șir în apartamentul lui, chiar și când el nu era acasă. S-a dus imediat la Helen. A urmat o scenă tensionată. (...) Peste o jumătate de ceas unul dintre oamenii de serviciu a intrat în apartamentul Helenei Aldington. A găsit-o moartă, înjunghiată cu un coupe-papier. La locul crimei au găsit pălăria lui Tom. Pe masa de scris au dat și de revolverul lui. (...) Nu existau dubii cu privire la vinovăția lui. L-ar fi arestat pe loc, dacă s-ar fi dus acasă, dar de-acolo plecase altundeva. S-a ascuns, disperat, la un amic de-al lui, căpitanul Finley. Ziarele de seară comentau pe larg crima și acest căpitan, (...) i-a venit în ajutor, îmbarcându-l sub un nume fals într-un avion militar care avea destinația Grecia. Tribunalul militar l-a judecat în contumacie, l-a degradat, l-a exclus din rândurile armatei și l-a condamnat la moarte.”

Rămas între timp orfan, Puștiul primește vizita patronului celei mai mari fabrici de armament din Anglia, care-i propune să pornească în urma fratelui dispărut cu tot cu invenția de o însemnătate inimaginabilă, ținând cont că invenția asemănătoare nu reușise, existând cele mai mari șanse ca tocmai concepția lui Tom Leven să fie cea corectă. Suma oferită de acest patron este de 50 000 de lire, o sumă fabuloasă, dacă luăm în considerare că tot acest personaj, punându-i la dispoziție Puștiului suma de 500 de lire, a considerat că i-ar ajunge acestuia să dea de urma fratelui, “fie și în America de Sud sau Australia”.

Având zecile de mii de motive să găsească un deținător al drepturilor de inventator, gașca Duhovnicilor purced la un drum presărat cu toate ingredientele unei aventuri: Legiunea Străină, contrabandă de armament, Djibouti, Faraonu’, Rangoon, Morbitzer Barosanu’, biștari, Fred Jegosu’, Cașmir, o călătorie sub nume false, Birmania și desigur, furtul unui crucișător.

Ritmul alert, descrierile scurte, dialogurile ușor de urmărit, fac din cele aproximativ 140 de pagini ale romanului Crucișătorul Șterpelit, o scufundare plăcută într-o lume brutală din care răzbate umanitatea, o lectură plăcută, de care te desparți cu o ușoară părere de rău.




Sus