Sâmbătă, 24 August 2019
Sâmbătă, 24 August 2019


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Despre Agnes care spală la râu (Ágnes asszony) și baladele lui Arany János

Biblioteca Româno-Maghiară: Despre Agnes care spală la râu (Ágnes asszony) și baladele lui Arany János

Arany János (născut pe 2 martie 1817 în Nagyszalonta în Marele Principat al Transilvaniei, astăzi Salonta, România – mort pe 22 octombrie 1882 în Budapesta, Regatul Ungariei) face parte dintre scriitorii maghiari prestigioși: a scris peste 40 de balade care au fost traduse în 50 de limbi și a fost președinte al Societății Kisfaludy și secretar al Academiei Maghiare de Științe.



În urma cu vreo zece zile, am primit de la Corbii Albi, cartea Balade scrisă de către Arany János (traducător Petre ȘAITIȘ) și am citit și recitit versurile cu o emoție greu de descris în cuvinte. As fi vrut să studiez poezia lui în școală, dar cei care au făcut programa nu l-au inclus. ,,Pe cine îl mai încântă cântul”, se întrebă poetul și la rândul meu, îi întreb și eu pe cititorii mei dacă mai au timp de poezie.

La fel ca și ,,Blonda Panni”, sunt și eu fată de pension pentru că liceul unde am învățat a fost pe vremuri pension: ,,Iar la pension e bine, Fete multe-s, lume vine; Domnișori husari s-adună, Să petreacă împreună” (p. 13).

La liceul unde am fost erau multe fete, iar la reuniuni era invitați nu husarii, ci elevii de la Liceul Militar.

Viața a distrus prea devreme iluziile Blondei Panni, iar bujorii de pe chipul ei ,,prea curând s-au ofilit”. Acea blondă Panni a participat de bună seamă la revoluția maghiară din 1848. Parcă este un arc peste timp pentru că și adolescența mea s-a sfârșit brusc în decembrie 1989.

Parcă și pe mine mă întreabă poetul: ,,... de ce ești tristă mereu” (p. 15). Poetul continuă cu o încurajare: ,,`Har credința ta să-ți fie, draga mea, Poarte Domnul pașii tăi în voia sa` ” (p. 17).

La fel ca soția lui Rozgonyi, mângâi și eu calul pur sânge arab: ,,Cheamă calul, mâna ei Prinde să-l dezmierde. Vântul flutură ușor (....) Nori de praf se ridică, Scapără scântei și fum Calul din copită” (p. 22). Parcă și mie îmi spune poetul: ,,`Fata mea cu ochi frumoșți, Calea albă să îți fie`”

Sunt și eu ,,Fata din Eger” (p. 35) care aude furtuna și nu vrea ca iubitul să plece pentru că simte fiori reci: ,,`Vai ce sună oare?` - `Vântul în furtună, Vai, ce bate oare?` – `Inima ta bună`. `Nu ieși iubite, mă-ngrozesc, mi-e teamă, Reci fiori, de moarte, inima-mi destramă` ” (p. 38).

Sunt Agnes care spală la râu ,,pânză albă, însângerată” și strig îndurerată: ,,O Doamne, te îndură de mine (p. 41). Precum Agnes caut raza de soare și cred că dacă se stinge îmi pierd mintea: ,,Dansuri de năluci în preajmă-s Când privirea-și schimbă ținta, De s-ar stinge mica-i rază Simte ca și-ar pierde mintea” (p. 42).




Sus