Miercuri, 25 Aprilie 2018
Miercuri, 25 Aprilie 2018


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Cadouri nereturnabile - Preda, Buzura, Constantin Țoiu și Vadszőlőlugas

Biblioteca Româno-Maghiară: Cadouri nereturnabile - Preda, Buzura, Constantin Țoiu și Vadszőlőlugas

Victor Petrini al lui Preda este arestat în anii negrii al stalinismului românesc pentru niște articole politice dezgustătoare (fasciste) adunate cu scopul de a scrie un studiu devastator despre ei. Așa s-a născut romanul lui Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, având ca sâmbure încolțit munca în sine a intelectualului, căutător mereu al ideilor și sintezelor. Dacă vine vorba despre profilul intelectualului român arestat și închis în anii 50 pentru gândurile sale sintetizante, lumea pomenește automat romanul lui Preda, Cel mai iubit dintre pământeni (1980), altminteri și ecranizat.

Puțini știu însă că în 1976 – deci cu patru ani mai repede –, a apărut romanul eseistic al lui Constantin Țoiu, cu titlul Galeria cu vița sălbatică (tradus în limba maghiară ca și Vadszőlőlugas), care descrie și el același habitus al intelectualului hăituit pentru gândurile sale, ca și cel din Cel mai iubit dintre pământeni.


La Țoiu acțiunea pornește de la un caiet pierdut de tânărul intelectualul Chiril Merișor – un caiet în care proaspătul exclus din partid (1950) a notat o serie de citate celebre, care tratau tematica patriei și a libertății umane. Caietul fiind găsit de o persoană necunoscută ajunge în mâna securității timpului, soarta tânărului Chiril fiind pecetluită de această nedreptate.

Cele două romane (unul apărut în 1976, celălalt în 1980) au același punct de pornire, diferindu-se însă esențial prin stilul literar prin care autorii urmăresc viața eroilor. Marin Preda alege ca formă romanul linear, în care dragostea și căutarea rostului uman au o pondere aproximativ egală. Constantin Țoiu alege însă calea romanului eseistic, în care dragostea nu are rol structural, acțiunea petrecându-se pe mai multe planuri cronologice și dimensiuni literar-psihologice.

Până ce la Preda acțiunea este fluentă, în Vița sălbatică voința de eseizare este maximă, dând astfel romanului o ținută fragmentată, cu atmosfere care arată cu degetul când spre Camil Petrescu (scena cu visul aviatorului – Fred Vasilescu în Patul lui Procust) când spre Alexandru Odobescu (Pseudocinegetica - ideea întroducerii titlurilor de muzică clasică în roman cu scopul de a obliga cititorul să-și adâncească puterea de captare). 

Dacă la Odobescu Etienne Mehul și Le Jeune Henri Overture sunt nominalizate ca un leit motiv ușuratic, la Constantin Țoiu acest rol îl are Prokofjev cu Simfonia Clasică. O altă rudenie îndepărtată a Galeriei cu viță sălbatică este Alexandra și infernul de Laurențiu Fulga (ecranizată și ea), datorită firului comun psiho-suprarealist al viziunilor legate de mustrările de conțiință. La Țoiu apare în ceața prezentului Generalul plimbându-se, la Fulga apare Alexandra, în hainele sale luate parcă de pe planeta Solaris.

Putem numi Galeria cu vița sălbatică ca precursor al romanului Cel mai iubit dintre pământeni? Sau această oglindă direcționată spre anii 50 este un fel de noblesse oblige al scriitorilor cu ținută morală, cu scopul diluării anxietăților colective datorate acelor vremuri staliniste? Interesant: răspunsul ar putea fi nu la Preda și nici la Țoiu ci la Augustin Buzura, care a publicat romanul Orgolii în 1977, deci după Țoiu și înainte de Preda.

La Buzura doctorul Cristian este arestat de staliniștii români nu neapărat pentru gânduri intelectuale (precum Chiril sau Petrini) ci pentru conceperea meseriei sale de doctor ca o chemare, ignorând din această ecuație moral-socială elementul politic. La Buzura dragostea are rol de liant și dizolvant în același timp, până ce habitusul intelectual este împovărat cu orgolii și caractere ciobite.

Oricum, citind în șnur Cel mai iubit dintre pământeni, Orgolii și Galeria cu viță sălbatică, se deschide o fereastră de mansardă spre fragilitatea moralului în vâltoarea timpurilor grele, oferând cititorilor chiar alternative de a concepe viața intelectuală ca un cadou greu, care nu se poate returna.










Sus