Duminică, 21 Iulie 2019
Duminică, 21 Iulie 2019


Călimară / Biblioteca Româno – Maghiară: Răzvan Lupescu despre Moldova György și Pavilionul singuratic

Biblioteca Româno – Maghiară:  Răzvan Lupescu despre Moldova György și Pavilionul singuratic

Moldova György ne prezintă în cartea sa, Pavilionul Singuratic, clipe din perioada zbuciumată a revoluției ungare de la 1956. O asistență șefă, Zsófia Nagy, ce trăiește apăsată de umbra unei vechi iubiri neîmplinite, se vede obligată să acorde îngrijiri medicale unui ofițer AVO (securitatea statului în acea vreme), cu toate că îi era interzis acest lucru. 

Mai mult, ea începe să se indrăgoastească de acest rănit, de Flórián, încercând să îl ajute găzduindu-l în casa ei. Casă care de fapt era un vechi pavilion al clinicii Christián Pál, transformat în locuință; de aici și titlul cărțîi, Pavilionul singuratic.


De multe ori personajele chiar dacă se află în tabere opuse, au aceleași valori, aceeași dorință de a trăi în pace, în libertate. Desigur cartea fiind scrisă în perioada comunistă, nu poate prezenta faptele decât din perspectiva oficială agreată de autoritățile comuniste. Cu toate astea, Moldova György reușește să se strecoare cu măiestrie prin cenzura vremii, descriind cât mai aproape de realitate acele timpuri tulburi.

Autorul redă toate trăirile sufletești ale personajelor într-o manieră personală, ce îl transpune pe cititor în acele vremuri. Fiecare crede că are dreptatea de partea lui, că luptă pentru un ideal nobil. Moldova György ne prezintă și frământările existențiale ale personajelor din ambele tabere, speranța că ei o să câștige, de multe ori făcând-o cu o încrâncenare ce aproape că-i dezumanizează. 

Flórián Shmidt, ofițerul AVO, cel ce până în ultimele pagini ale cărții pare că îi este indiferent Zsófiei, își exteriorizează până la urmă sentimentele mărturisindu-și dragostea față de ea.

Flórián însă e un om resemnat, el luptă pentru un ideal, pentru niște valori în care crede cu tărie, reușita rămânând pe plan secund. Important pentru el, ca de altfel și pentru camaradul lui, preotul Vertig, sunt valorile și mai puțin rezultatul in sine.

Finalul cărții ne lasă în incertitudine, sau poate că autorul dorește să lase la latitudinea cititorului ca un fel de speranță, că cei doi vor rămâne împreună. 

Finalul însă reprezintă ceva mai mult decât relația celor doi, ei reprezintă însăși aspirațiile de libertate ale poporului maghiar, ce pentru moment a fost înfrânt în revolta lor, că într-un viitor lucrurile se pot schimba, că există o speranță de a trăi în libertate, că e important să lupți pentru principiile în care crezi, chiar dacă pierzi pentru moment.





Sus