Vineri, 20 Iulie 2018
Vineri, 20 Iulie 2018


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Trei zile cu Vidéki vakációk (La Medeleni), Olguța, Dănuț și Monica

Biblioteca Româno-Maghiară: Trei zile cu Vidéki vakációk (La Medeleni), Olguța, Dănuț și Monica

La Medeleni: un haos bine organizat, din punct de vedere psihopeisagistic și comunicațional așișderea . Acesta este primul sentiment al cititorului, încheind cartea, și ștergându-și poate și o lacrimă in memoriam Olguța. Peste o zi însă haosul organizat, iată primește alte culori în oglinda cititorului – culori țâșnind ici colo ca și fântânile arteziene în văile predispuse pentru miracole. 

A treia zi – ca și după romanele surori din literatura universală, care împăturesc simplitatea frumuseții dragostei și a tragicului comun în suluri de pastel (Iwaskiewicz, Lem, Ajtmatov) – romanul apare parcă în lumina proprie. 

Trei volume care se fugăresc reciproc, cu inimă de copil dar cu minte de adult, căutându-se prin subcapitole, pierzându-se pe seama a zeci de pagini, întâlnindu-se prin amintiri și senzații, prin săruturi și sentimente reflectate de profunzimea lor.

     

Primul volum, Hotarul nestatornic/Ködös határ este o bijuterie a literaturii române, Ionel Teodoreanu inventând un soi de realism impresionist, prin prisma căruia umilința lui Dănuț de către sora sa Olguța (ambii abia trecuți de vârsta de 10 ani), este nu numai atenuată ba chiar plăcut diluată de aspectele psihopeisagistice ale lecturii. 

Abundența cuvintelor fluturi, culori, flori, sunete, liniște, singurătate și noapte, dizolvă pur și simplu conflictele copilăriei de la Medeleni, în care Olguța, Dănuț, Monica, Mircea și Rodica își caută rostul.
Scena celebră a jocului de-a căluțul șochează prin frumusețea sa cumplită – scenă născută parcă îmbibată din start dintr-o călimară erotică.

”― Da vrei sa fugim împreună?
Capul Monicăi făcu semn că da.
― Tu ești căluț si eu te mân: da?
― Da.
― Hii, calut! rasună puternic si ascuțit vocea lui Dănut. (...) Cu cozile de aur în mâni, Dănuț fugea subt foile de aur. Si-n fața lui fugea Monica, zveltă, cu fața plânsă... Si pretutindeni printre ei, Toamna.”

În al doilea volum culorile dispar și apare granița lumii mature, în care se intră numai cu pașaportul singuratății pierdute, copiii volumului unu devenind adolescenți. Acest volum, al doilea, are titlul de Drumuri/Utak, atenționând cititorul că direcția aleasă de Ionel Teodoreanu nu este nici varianta Copiii teribili (Cocteau) nici Împăratul muștelor (Golding), ci calea bătrânească a lui George Călinescu (Enigma Otiliei /A titokzatos lány) și Marin Preda (Delirul): tineri de la țară ajungând în orașe mari, luptându-se pentru a-și găsi noua identitate.

Volumul trei – Între vânturi / Szélvészben – este un fel de appendix al celor două; un volum trei în care culorile se pierd aproape în totatlitate, oferind locul cotidianului tulburat, cu apropieri și despărțiri mai mult sau mai puțin tragice. Moartea Olguței probabil a avut inițial rolul de a închide romanul întreg, însă nepregătirea firului de dragoste înfiripată între ea și vagabondul simpatic, Vania, dă impresia cititorului că Ionel Teodoreanu ar fi vrut să scrie și un al patrulea volum, în care să dezlege pas cu pas frumoasele noduri anxioase ale personajelor create de el.

Dezlegarea este însă grăbită parcă, încercarea de a închide romanul întreg prin același culori care au dat primului volum acea mirasmă fără pereche, face cititorul să mai aștepte, până va înțelege în totalitate lumea din Medeleni.

Că mai e și a patra, a cincea zi...

                                                                     ***

Cititorii maghiari din lumea toată au posibilitatea să citescă La Medeleni tradusă chiar în două variante. Prima variantă este realizată de Gáldi László – variantă cu trei titluri separate (Ködös határok/ Hotarul nestatornic, Utak/Drumuri și Szélvészben/Între vânturi) iar cealaltă este opera lui Papp Ferenc, cu titlul Vidéki vakációk 1,2,3 („Vacanțe la țară”).








Sus