Vineri, 22 Iunie 2018
Vineri, 22 Iunie 2018


Călimară / Török Erzsébet: Despre Mihail Sebastian și romanul Menedék (Accidentul)

Török Erzsébet: Despre Mihail Sebastian și romanul Menedék (Accidentul)

După citirea romanului Menedék (Accidentul), Mihail Sebastian a devenit unul dintre acei scriitori care mi-au trezit interesul și de care aș mai citi ceva. Stilul său liniștit, descrierile excelente de natură, simplitatea acțiunii m-au vrăjit, suferința mută a personajelor mi-a trezit dorința de a vedea un final fericit. Cartea postală cu mesajul ei frumos găsită între paginile volumului m-a atras și mai mult.

Romanul nu este complicat, prezintă doar câteva întâmplări din viața celor două personaje principale într-un spațiu și timp limitat, care totuși devin semnificative. Doar o dată ne întoarcem în trecut și la alte meleaguri pentru a putea înțelege motivația din spatele comportamentului personajelor.

Titlul romanului are conotații diferite în limba română și în limba maghiară. Titlul original este Accidentul, care face aluzie la cele două accidente mari importante în roman: unul imediat la începutul romanului, celălalt aproape de sfârșit. Primul accident se petrece în Bucureștiul interbelic, la 18 decembrie, unde Nora primește ajutor de un bărbat reluctant și distant, Paul. Din această întâlnire neprevăzută rezultă cele două săptămâni petrecute la Poiana, la Munții Postăvarul, unde are loc al doilea accident mare. 

          


Acum Nora este cea care trebuie să-l ridice pe Paul din zăpadă și în sens propriu, și în sens figurat. În roman se petrece și un al treilea accident, mai mic, dar la fel de important, prin acesta găsesc cei doi bucureșteni un loc unde se pot ascunde pentru un timp scurt de realitate. Accidentele sunt evenimentele care dau alt curs vieții personajelor. 

Cuvântul maghiar, Menedék, se traduce ca adăpost, refugiu, astfel titlul devine simbolic. Cele două personaje, care se pregătesc de o vacanță petrecută la schi, nu primesc loc la niciun hotel, totul este plin de musafiri. Nora și Paul găsesc adăpost la coliba lui Günther, un sas tânăr bolnav de inimă, care și el caută refugiu la munte. 

Cei doi români devin la rândul lor refugiu pentru celălalt: Nora, profesoara de franceză singuratică, fără speranțe și aspirații mari, găsește un scop în Paul, dorind reanimarea bărbatului suferind de iubire pierdută, în schimb ea devine locul de calm și de siguranță pentru Paul, care încă nu a reușit s-o uite pe Ann, femeie cochetă și vibrantă, jucăușă și carieristă, care l-a părăsit fără un cuvânt. 

Cele două femei sunt total diferite și totuși asemănătoare în puterea lor de a dirija viața lui Paul. Ann devine aproape o obsesie pentru bărbat, el o urmărește în Belgia, se uită zilnic la pozele sale aflate în vitrina unui fotograf, stă ore întregi pe stradă, lângă mașina ei așteptând-o, o caută în localul ei preferat. În noaptea întâlnirii lor Nora crede că Paul ar fi suicidar, de aceea îl vizitează neașteptat în apartamentul lui, îi organizează o excursie la munte, îl învață la schiere și petrece zilele și nopțile sale cu bărbat. 

Această femeie în aparență neimportantă, blândă, fragilă reușește să dea putere de continuare nu numai lui Paul, ci și lui Günther. 

Romanul se termină plin de optimism: cei doi nu sunt un cuplu, dar Paul reușește să rămână indiferent stând vizavi de Ann, simțind trezirea dintr-un vis îndelungat, fiind plin de energie. Ultimele cuvinte (”niciodată, niciodată”) reprezintă jurământul lui de a nu se lăsa învins altădată de nimeni și de nimic.




Sus