Joi, 19 Septembrie 2019
Joi, 19 Septembrie 2019


Călimară / Málnási Ferenc: Rovásírás – scrierea runică la secui

Málnási Ferenc: Rovásírás  scrierea runică la secui

Semnele grafice, caractere specifice scrierii runice le găsim în Inscripțiile Orkhon (sec. VI-VIII). Inscripțiile dăltuite, săpate în piatră ne povestesc despre războaile turcilor împotriva împăratului chinez, din anul 680. Această scriere era folosită de popoarele nomade din stepele asiatice. Scrierea este de origine turcică (türk) din Sciția. Originea este discutabilă, unii susțin o origine avaro-onogur-chazară….

Semnele, literele runice erau gravate în lemn, pe un băț cu patru fețe. Dar literele erau așezate și citite în rânduri de la dreapta, la stânga.

O variantă a acestei scrieri a fost preluată de maghiari în Etelköz (Atelkuzu). Cuvântul 
ró(v) din fondul lexical uralic și slav rovu (crestătură), iar cu sufixul -ás, rovás (crestătură, scrijelire). 


Din cuvântul rovás se trage cuvîntul românesc răvaș. Cuvântul ír (scrie) și cuvântul betû (literă) sânt de origine turcă, deci înaintea folosirii limbii latine, strămoșii maghiari aveau o scriere autentică, semnalată de cronicarul Kézai Simon (Simon de Keza) în Gesta Hunorum et Hungarorum (1283). În sec. XV. cronicarul Thuroczy scria: secuii încă n-au uitat literele sciti. 

În anul 1933 în biblioteca familiei Dietrichstein din Nikolsburg (astăzi Mikulovo, Cehia) au găsit un incunabul, tipărit în 1483, cu textul, opera lui Bartholomeus Angelicus: De proprietate rerum. Pe o pagină pieliță incripția: 


Litterae Siculorum, quas sculptant vel cidunt in liguis (Literele Secuilor, care sunt gravate sau tăiate în lemn). Documentul este Nikolsburgi-Mikulovoi Rovásábécé (Abeceul runic din Nikolsburg-Mikolovo)

Un funcționar, numit János Dernschwam, care făcea o călătorie în anii 1553-1555 la Constantinopol, găsește pe o piatră albă, care se afla pe peretele unui grajd niște semne, le copiază în jurnalul lui de călătorie: 

Ezer ötszáz tizenöt esztendőben írták eszt. László király öt követét váraták it, Biljai Barlabás kető esztendejik it valt. Nem tőn császár. Keteji Székel Tamás írta inet. Szelimb török császár itet bé száz lóval.” 

(Traducerea: “Acesta s-a scris în o mie cincisute cinscisprezece. Cinci delegați (deputați;) al regelui Laszló stăteau ici. Barlabas Bilaji doi ani stătea ici, Împăratul nu-l primise. Tamas Ketji Szekel scria de aici. Împăratul Szelimb l-a cazat cu cinci cai”).

Inginerul militar Luigi Ferdinando Marsigli (1638-1750) în anul 1690 a fost detașat să lucreze în Transilvania, să ajute la fortificarea trecătorilor din Carpați. Găsind o bucată, „un tabel din lemn” pe care era scris calendarul sărbătorilor maghiare, inginerul fără să știe ce a găsit, a copiat tabelul, care, mai târziu, printre manuscrisele, hărțile sale a fost găsit renumitul Bolognai Rovásnaptár (Calendarul runic din Bologna) Astăzi la Biblioteca Universitară din Bologna.


În Transilvania avem o bogată culegere de monumente de limbă cu scriere runică:

La Vargyas (Vârghiș) din sec. 12., la Homoródkarácsonyfalva (Crăciunel) și Korond (Corund) din sec. 12-13., la Székelydálya (Daia) sec. 14., la Székelyderzs (Dârjiu) anii 1478-1490, la Gelence (Ghelința) anul 1497, la Csíkszentmárton (Sânmartin) anul 1501... Balázs Orbán (1829-1890), renumitul istoric, om de știință, autorul cărții: 

A Székelyföld leírása (Descrierea Secuimii) culegând date pentru carte, întra în biserica unitariană din Énlaka (Inlăceni). Pe tavanul, acoperit cu lemne, scânduri, pe o bucată mare, cu chenar, observa semnele bine cunoscute încă de la bunici, ca alfabetul secuilor. Inscripția din anul 1668 era: Georgyius Musnai Diacon Csak egy az Isten.În traducere: ”Diaconul Georgius Musnai. Numai un singur Dumezeu)” În latină: Unus est Deus.








Sus