Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Călimară / Limba maghiară în codexurile noastre de toate zilele

Limba maghiară în codexurile noastre de toate zilele

Dacă ne aducem aminte de timpul școlii, în clasa întâi, învățam să scriam literele, pe foi, în caiete, apoi copiam lecțiile predate și le învățam...

Tot așa scriau, copiau cândva călugării pe niște foi speciale (pergament), iar mai târziu pe hârtii texte religioase, pasaje din Biblie, rugăciuni, legende, predici, cazanii, imnuri, cântece religioase... 

Ca textul să fie atrăgător l-au ornamentat, împodobit cu inițiale (prima literă a textului era mărită, colorată), cu miniaturi, apoi foile au fost legate cu o copertă tare, la fel ornamentată, după cerințele clientului, care – bineînțeles - plătea pentru acest obiect, numit codex, carte scrisă cu mare grijă de mână în odăile unei mănăstiri, cu o cerneală specială (de multe ori cu praf de aur), făcută tot de călugări,,,

Bibliotecile noastre, dar și bibliotecile din lume păstrează cu mare grijă aceste codexuri, în dulapuri speciale, în seifuri ferite de umezeală, de deteriorări...

Să facem o vizită imaginară, să intrăm într-o bibliotecă, să facem cunoștiință cu aceste comori neprețuite care ne călăuzesc peste secole, pe cărările istoriei, omenirii, culturii...

Din anii 1208-1235 ne salută documentul Váradi Regestrum (Registrul din Oradea), care conține acte judecătorești, cazuri de probă cu foc (să ne gândim cum au fost chinuite cotoroanțele, strigoaicele pe ruguri în Evul Mediu!). 

Ne-au rămas numele a 30 de regiuni, 600 nume de localități, 2500 de nume de clienți, judecători, comisi etc. Textul, bineînțeles, este latin, dar cuvintele latine nu s-au supărat că printre ele s-au păstrat mai multe nume de persoane și nume de localități în limba maghiară....

Din anii 1310-1320 ne-au rămas 15 rînduri, cuvinte maghiare, notate, consemnate pe marginea unei file într-un codex latin. Este vorba de monumentul de limbă Gyulafehérvári Sorok (Rânduri de cuvinte din Alba Iulia): Habrosagben walacnok kegussege, eleeknek vruksege... (Háborúságban valóknak kegyessége élőknek öröksége/Bunăvoința celor din război, moștenirea celor vii...)

În jurul anului 1395, s-a scris Besztercei Szójegyzék (Dicționarul din Bistrița), cu cuvinte latine, iar deasupra lor sunt 1316 de cuvinte, corespunzătoare limbii maghiare. Dicționarul folosit de școlari (diac) din aceea vreme, aduna cuvinte latine după 21 de noțiuni: vitejie, armată, arme, terenuri, munți, văi, îmbrăcăminte, fructe, copaci etc (printre care multe cuvinte arhaice care lipsesc din limba maghiară contemporană).

           

Tot din sec. al XV-lea avem Apor-kódex (Codexul Apor), text religios, fragmente din Huszita Biblia (Biblia husitană) care au fost copiate în limba maghiară de călugării Tamás și Bálint, refugiați în Moldova, la Tatros (Trotuș).








Sus