Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Călimară / Biblioteca Româno – Maghiară: Cristian Sandache despre Móricz Zsigmond și Omul fericit (A boldog ember)

Biblioteca Româno – Maghiară: Cristian Sandache despre Móricz Zsigmond și Omul fericit (A boldog ember)

Joó György (care s-ar traduce în românește prin "Bunul Gheorghe") este personajul principal al romanului lui Móricz Zsigmond- intitulat “Un om fericit” , publicat în anul 1932. Un om simplu , dintr-o localitate pierdută în imensitatea Pustei Maghiare, acel ocean fascinant de verde, îngemănat cu cerul , a cărui liniște este adesea fragmentată de zgomotul turmelor de animale, ori de țipătul sălbatic al păsărilor

Un suflet aparent simplu, cu o viață banală, neocolită de necazuri, într-un timp istoric în care Ungaria încerca să se refacă social și economic, în urma a ceea ce pentru ea fusese șocul generat de Trianon.

Joó György nu-și pierde însă bruma de seninătate, umanitatea sa pură, umorul tonic, sănătos- rămânând singurulele lui bunuri de preț. 

Prin intermediul acestui personaj, scriitorul ne oferă în fapt, o sinteză a vieții de zi cu zi a unei părți a țărănimii maghiare din perioada interbelică, o lume despre care s-au pronunțat o seamă de alți reprezentanți ai literelor din Ungaria, cu înțelegere și ascuțit simț al observațiilor psihologice. 

              

Strivit între impozite, drumuri, așteptări, dezamăgiri, visări sterile și intense, chestiuni aparent mărunte (dar de maximă importanță din perspectiva sa) Joó György reprezintă o întreagă umanitate pestriță, vie, fremătătoare, adevărată sare a pământului și simbol viu al sufletului colectiv maghiar.

Móricz Zsigmond a scris un roman care în pofida ficțiunii sale tipologice, poate fi lecturat și ca un inedit document sociologic, realizat însă cu mijloacele specifice prozei de calitate. Nu este vorba nici de un roman sămănătorist sau de unul idilic (cum ar fi tentat la o repede privire cititorul român să creadă) ci de o structură narativă complexă, care se derulează prin intermediul unui stil accesibil, în conținutul căruia, simplitatea frazării nu echivalează cu simplismul.

O ruralitate fără de care fizionomia poporului maghiar este de neconceput și din filoanele căreia răzbat periodic la lumină, diamantele de preț ale spiritului autohton.

Necazurile tipice destinului uman nu sunt neaparat, decât probe ale răbdării și îndurării, prilejuri pentru ca omul să înțeleagă mai bine că este aruncat în lume nu întâmplător, ci- pentru a avea tăria de a discerne în fiecare zi Binele de Rău și de a simți prin întunericul de gheață al disperării  mângâierea divină.

Joó György este un biruitor în cele din urmă, pentru că în pofida faptului că a cunoscut de mic singurătatea și necazurile , a dobândit bucuriile simple și fundamentale, fără de care, omul nu se poate împlini ca om și nu poate simți gustul real al unei fericiri, care dacă nu este eternă, vine taman atunci, când ai credință în Dumnezeu și-ți menții cugetul curat.

Să-ți găsești femeia potrivită care să-ți devină în cele din urmă soție pe viață, să descoperi în gesturile ei sincere de tandrețe- adevăratul balsam al vieții conjugale, să devii tată și să-ți vezi copiii crescând, să știi să-ți păstrezi echilibrul sufletesc și să apreciezi fiecare clipă de seninătate pe care viața ți-o poate oferi- iată atributele unui om cu adevărat fericit, care în pofida sărăciei materiale, reușește să bifeze cuvântul „bogat” atunci când îndrăznește să-și facă bilanțul vieții. 

Móricz Zsigmond ne oferă povestea complexă a unui suflet profund și ne învață că grăunțele de înaltă umanitate și înțelepciune viețuiesc adesea, în adâncurile unor personaje ignorate de către cei superficiali sau opaci. 

Până la urmă, suntem cu mult mai bogați decât credem, dar tot ceea ce trebuie să facem este să înțelegem că adevărata bogăție este doar aceea pe care sufletul nostru o generează și o luminează . 

Acesta cred că este și mesajul excelentului roman, al unuia dintre marii scriitori maghiari și europeni.






Sus