Vineri, 19 Ianuarie 2018
Vineri, 19 Ianuarie 2018


Călimară / „Latiatuc feleym zumtuchel mic vogmuc" − primul document maghiar de limbă

„Latiatuc feleym zumtuchel mic vogmuc" − primul document maghiar de limbă

În viața poporului maghiar credința, viața religioasă s-a contopit în scriere. La sfârșitul sec. al VIII-lea în Bazinul Carpatic era cunoscută scrierea runică (rovásírás) de origine turcă, din timpul Imperiului Chazar.

Cuvintele ír (scrie) și betû (literă) sunt tot de origine turcă.

În Regalitatea Maghiară, în timpul regelui István I. (Ștefan I.) cel Sfânt (1000-1038) limba latină a devenit stăpână în administrația statală, iar în viața religioasă, redactarea documentelor se făcea tot în limba latină. Chiar și liturghia se desfășura în această limbă. Însă preoții erau nevoiți să vorbească limba enoriașilor, să folosească limba maghiară, măcar predica, cazania să fie înțeleasă de cei care participă la slujbă.

Așa s-a născut acest document de limbă: Halotti Beszéd és Könyörgés (1192-1203), adică: Cuvânt la mormânt și Rugă.


Chiar subtitlul predicii este: Sermo super sepulchrum - Cuvînt la mormânt. „Latiatuc feleym zumtuchel Mic vogmuc. Ysa pur es chimuu uogmuc. Menyi milostben terumteve eleve miv isemucut adamut es odiuta vola neki paradisuumut hazoá…”

În limba română ar fi: Vedeți, enoriașii mei cu ochii voștri cine suntem. Zău, praf și scrum, (cenușă) suntem. În ce har a creat (Dumnezeul) strămoșul nostru, adam și-i dăduseră paradisul să locuiască...)

Recitind textul, ne dăm seama că participăm de fapt la o înmormântare, desfășurată cu mai mult de 800 de ani în urmă. Textul maghiar face parte dintr-o ceremonie catolică, după cuvântare urmează un psalm în limba latină, apoi o rugă. 

Cuvintele evocă păcatele lui Adam și Eva din Paradis, dar noi, prezenți imaginar, suntem la fel de păcătoși și soarta noastră seamănă cu soarta răposatului... Verbele ne-a creat, ne-a dat, înterzicea, spunea, mânca, etc., ajută să ne amintim de cele întâmplate în Paradis. Noi suntem urmașii lui Adam și Eva, la fel de păcătoși, iar părintele ne îndeamnă să ne rugăm, să cerem iertare pentru păcatele noastre. 

Sensul cuvintelor Dumnezeu, Fecioara Maria, îngerul Mihai, Fericit, Sfântu Petru, cu puterile Lui, sfinții Abraam, Isac, Iacob, lumea, iadul, etc., ne ajută să se creeze o bază religioasă a textului, dezvăluind în fața noastră imagini din Biblia Sfântă, din Sfânta Scriptură.

Stilul literar corespunde limbii folosite la sfârșitul sec. al XII-lea cu cuvinte de genul pur (praf), chomuv (cenușă, scrum), halál (moarte), holz (vei muri), bûn (păcat), pokol (iad) etc., sunt cuvinte cacofonice, în contrast cu cele eufonice: milost (har), gimilcictul (fructe)...

Ceea ce observăm însă: textul, predica, deși este o traducere din latină, găsește limba maghiară ca una bine formată, ieșită fără frică din umbra limbii latine. Are legile ei gramaticale, și pornește pe un drum stabil, independent. Rolul ei nu mai este înlocuirea cuvintelor latine. Este o limba matură.

Fiind traducere, cuvintele „morte moriensis” apar în maghiară cu o aliterație: halalnec halaal holz (mori cu moartea morții)

Ultimele cuvinte, rugămintea, porunca preotului apar netraduse: Clamate ter. Kyrie eleison!” (Strigați de trei ori: Doamne miluiește!)

Documentul de limbă ne-a fost păstrat în codexul Pray, în care apar multe predici latine, dar traducătorul, „scriitorul” necunoscut, folosește cu măiestrie cuvintele, propozițiile limbii maghiare.

Halotti Beszéd és Könyörgés este un monument de limbă, cel mai vechi, cunoscut, text scris, autentic, conex.




Sus