Duminică, 22 Aprilie 2018
Duminică, 22 Aprilie 2018


Călimară / Biblioteca Româno – Maghiară: Despre istoria Fundației Gojdu prezentată de Maria Berényi

Biblioteca Româno – Maghiară: Despre istoria Fundației Gojdu prezentată de Maria Berényi
 
Doamna Maria Berényi care face parte din elita intelectuală a românilor din Ungaria, s-a născut la 15 aprilie 1959, Micherechi, jud. Bichiș (Ungaria), are două doctorate (în 1986 (Doctor în filologie al Universității „Eötvös Lóránd” în 1986 și Doctor în istorie al Universității „Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca in 2001), iar din 1993 este director și cercetător științific la Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria. 

Printre domeniile cercetate se numără și ,,rolul fundațiilor private și bisericești din Transilvania și Ungaria, secolul al XIX-lea”( http://mariaberenyi.hu/), iar aici se înscrie o carte excelent documentată, Istoria Fundației Gojdu (1870–1952)/ A Gozsdu Alapítvány története (1870–1952).

Despre această lucrare Constantin Mălinaș precizează în ,,Crișana Plus” din 8-10 martie 1996 că ... grație Doamnei Dr. Maria Berényi, care este director al Institutului pentru cercetări românești din Ungaria și totodată membru în Prezidiul de șapte persoane al Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, deținătoare a Premiului literar `Mihai Eminescu` acordat din România în 1994, avem acum la îndemână traseul intelectual și financiar al Fundației Gojdu, precum și imaginea, încă parțială a aceea ce mai datorează statul maghiar românilor, la acest subiect”.


Volumul a fost editat la Giula în 2002 și a fost sprijinit de Fundația Publică pentru Minoritățile Naționale și Etnice din Ungaria, Autoguvernarea Minoritară Română – Sectorul II. Budapesta și Ministerul Patromonilui Culturii Naționale. 

Documentarea pentru volum a fost făcută la Arhiva Națională Maghiară din Budapesta precum și la Arhiva Fundației Gojdu de la Parohia Ortodoxă Română din Budapesta. Emanuil Gojdu poate fi considerat un punct de referință pentru menținerea identității românilor din Ungaria, iar în acest sens autoarea menționază în prefață că acesta ,,a fost un patriot, care s-a gândit la ai săi, a acționat ca un om politic, a preferat să ctitorească, să inițieze, să acționeze programe eficiente” (p. 5). Nu trebuie uitat nici că Emanuil Gojdu era român, dar și locuitor al Budapestei așa că iubea și constumul popular român și costumul popular maghiar (p. 5). 

Primele două capitole ale cărții (,,Originea și familia Străbunii” și ,,Părinții și frații lui Emanuel Gojdu”) vorbesc despre originea familiei Gojdu care provenea din orașul Moscopole, aflat în sudul Albaniei de astăzi și care până în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a fost ,,Florența Balcanilor”, centru important ,,pentru comunitatea macedoromână” (p. 6) și ,,Mecca a aromânilor” (p. 7) precum și despre copilăria și anii de școală al lui Emanuil Gojdu care s-a născut la Oradea pe 3 februarie 1802, iar în 1824 s-a stabilit ca avocat și notar la Budapesta (a murit aici pe 3 februarie 1870). 

Emanuel Gojdu nu a fost prea mult afectiv legat de tatăl său care era preocupat de negustorie, ci de mama sa, Ana, pe care a pierdut-o de timpuriu (p. 13). Capitolul al treilea descrie ,,Viața publică a lui Emanuil Gojdu și relația cu comunitatea macedoromână din Pesta”. 

Aici se arată cum este atras de încercări literare și cunoaște intelectuali români și Pesta precum și aspiratițiile culturale ale acestora în cadul întâlnirilor care aveau loc în casa lui Atanasiu Grabovsky (p. 15). 

Aici a avut parte de atmosfera efervescentă a Școlii Ardelene și i-a întâlnit pe Petru Maior, Eftimie Murgu, Samuel Micu Klein, dar și pe boierii Golești din Principate (p. 16). Frecventarea casei lui Atanasiu Grabovsky l-a apropiat de scriitorii români din Buda care erau grupați ,,în jurul primei reviste românești `Biblioteca Românească`, publicată macedoromânul Zaharie Carcalechi (pp. 16, 17). 

A ajuns să fie colaborator, dar și să sprijine această publicație, iar această activitate este prezentată în capitolul ,,Gojdu- colaborator la Biblioteca Românească și calendarul lui Niagoe”. Urmează trei capitole despre viața profesională, personală și de societate: ,,Cariera de avocat și viața publică a lui Gojdu”, ,,Cele două căsătorii ale lui Gojdu cu Anastasia Pometa și Melania Dumcia” și ,,Relațiile lui Gojdu cu colonia macedoromână din Pesta”. 

În capitolele ,,Adunarea de la Pesta din 15-21 mai 1848” , ,,Comite Suprem de Caraș”, ,,Membru în Casa Magnaților”, ,,Deputat în Parlament” se arată cum a evoluat activitatea politică a lui Gojdu a debutat prin calitatea de membru al guvernului democratic la Pesta în 15 martie 1848 (p. 36), ajungând prefect (comite suprem) de Caraș (p. 44), iar această calitatea fiind și membru al Camerei Superioare a Dietei Maghiare (p. 57) și apoi a fost ales deputat de Pesta pentru Bihor (p. 75). În 1858 s-a retras din viața politică și a fost numit în 1869 Jude la Curtea Supremă a Ungariei (p. 87) 

Emoționant este capitolul care este intitulat ,,Filantropul Emanuil Gojdu și tineretul studios” în care se arată că Emanuil Gojdu ,,a rămas toată viața consecvent ideii că progresul națiunii depinde de dezvoltarea culturală” (p. 90), iar în acest sens, este evocat în carte discursul prin care acesta arată că doar prin cultură nația română ajunge la culmea mării sale (p. 92).  

Comunitatea românească din Budapesta avea relații foarte bune cu familia Gojdu care nu avea copii, așa ca Emanuil și soția sa se purtau cu ei ca adevărați părinți (p. 97) și ajuns nu întâmplător a decis ca averea ,,să fie adminstrată de o fundație, care îi va purta numele și din fondurile acesteia să se acorde burse pentru studii” (p. 101). 

Este greu de rezumat în câteva cuvinte viața și activitatea lui Emanuil Gojdu care poate fi considerat un adevărat mentor pentru viața culturală românească din Imperiul Austro-Ungar din secolul al XIX-lea, așa că sunt rugați citorii să lectureze cartea aflată aici http://mariaberenyi.hu/Gojdu.pdf , iar pe această cale redacția multumește Doamnei Maria Berényi care, cu genorozitate. a dăruit formatul electronic pe blog (http://mariaberenyi.hu/).







Sus