Vineri, 22 Iunie 2018
Vineri, 22 Iunie 2018


Călimară / Biblioteca Româno – Maghiară: Mihail Sebastian și refugiul (Menedék) în matematica literară

Biblioteca Româno – Maghiară: Mihail Sebastian și refugiul (Menedék) în matematica literară

În romanul lui Mihail Sebastian sunt ascunse două nuvele, care singure nu ar fi avut așa o greutate ca împreună, unite într-un singur roman. Dacă ar exista disciplina numită matematică literară, am putea folosi formula 1 nuvelă plus 1 nuvelă egal cu un singur roman.

Primul fir al evenimentelor are un caracter românesc, cu un București, Brașov și Săcele familiar cititorului – orașe în care dragostea înfiripată între Paul și Nora își caută locul. Folosind formula amintită, am avea 1 bărbat plus 2 femei (Ann și Nora) egal cu o singură dragoste.

Eroii principali se salvează reciproc, Paul o ajută pe Nora care se accidentează (dar nu grav) iar Nora îl salvează pe Paul de la o presupusă sinucidere din dragoste. Această reciprocitate – egalitate – conferă romanului cadrul de desfășurare. Matematic (geometric) acesta ar fi circumferința cercului.

               

Acțiunea unei astfel de istorioare – deși ideea ”egalităților” ar putea să-i confere o anumită tensiune – nu ar fi depășit cu mult banalul, dacă nu ar fi fost combinată cu cealaltă povestire, una cu iz ”internațional”, purtând urme (inconștiente sau nu) ale romanelor surorilor Bronte sau povestirile lui Iwaszkievicz.

Este vorba de misterioasa familie Grodeck, cu sașii ei încăpățânați și lipsiți de zâmbete, care așa, împreună, își clădesc singuri – la propriu și la figurat – un alt cerc (cabană) lângă cea deja existentă, creionată de autor exclusiv pentru Paul și Nora.

Tragedia ascunsă de această cabană înzăpezită, cu tânărul sensibil care se refugiază în turnul singuratic la vederea femeilor comparabile cu mama sa (decedată în condiții neelucidate), dă o altă atmosferă planurilor.

Încadrarea primei istorioare ”românești” în cea cu atmosferă ”internațională” (vezi atmosfera gen turnul din Jane Eyre sau mormântul mamei din Pădurea de mesteceni al lui Iwaszkievicz) iarăși poate fi vizualizată pe o tablă școlară ipotetică, ca și un exemplu al saltului calitativ. O istorioară plus alta dă nu două istorioare, ci o a treia, mult superioară decât suma celor două.

Astfel ia naștere un roman excelent care poate fi lecturat cu plăcere, lăsând în mintea cititorului – folosind iarăși termene din ipotetica matematică literară – o sumă de senzații în curs de formare, șerpuire și cercuire.

Varianta în limba maghiară adaugă ceva în plus romanului. Domokos János nu traduce mot-a-mot titlul original de Accidentul în Baleset, ci folosește cuvântul Menedék, adică Refugiu. Această fină calibrare nu schimbă, ci adâncește aria psihologică a romanului (vezi conturile alb-negru ale schiatului, orbirea libertății sau refugierea repetată a lui Paul și Nora la sașii romanului). 

Misterul care planează asupra acestui roman clădit din cubulețe de senzații și apăsări psihologice este multiplicat de postfața scrisă de Balogh F. András, care caută formule de legătură între tendința de sinuciderea al eroului Paul (scârbit de dragoste și viața de noapte) și numele familiei săsești Grodeck, evocând faptul că poetul austriac Georg Trakl are o (probabilă) ultimă poezie întitulată Grodek – o poezie despre ororile războiului; acest poet expresionist austriac s-a sinucis, scârbindu-se de mizeriile războiului.

Există intersecții între cercurile lui Mihail Sebastian (cu numele real Iosif Hechter) și ale lui Georg Trakl? 

Răspunsul la această întrebare o pot da numai cititorii, indiferent că acceptă existența matematicii literare, sau nu.




Sus