Joi, 12 Decembrie 2019
Joi, 12 Decembrie 2019


Călimară / Török Erzsébet: Despre Panait Istrati și tragedia necesară

Török Erzsébet: Despre Panait Istrati și tragedia necesară

Volumul primit prin poștă cuprinde trei romane de dimensiune mică: Cosma, Codin și Ciulinii Bărăganului (Pusztai bogáncsok). Citind aceste trei romane am înțeles pe deplin de ce se zice că românul este poet. Paginile romanelor sunt încărcate de epitete, metafore, hiperbole, poezioare și versuri luate din cântece populare, iar descrierile sunt splendide, imaginația te duce la o expoziție de picturi. Autorul capturează prin cuvintele sale atât frumusețea țării și poporului românesc, cât și tragedia inevitabilă care îl așteaptă. 

               

Romanele lui Istrati te încântă, te ademenesc, te înfurie, te întristează, dar nu-ți lasă sufletul neatins.
Cosma și Codin sunt personaje carismatice, atrăgătoare, dar în același timp stârnesc și repulsie. Amândoi sunt oameni izolați de majoritatea poporului, unul fiind haiduc și contrabandist, celălalt fiind ucigaș, admirați și temuți din cauza ideilor și mai ales puterii lor. Cei doi răzvrătiți împotriva societății sunt obsedați de dreptate și de iubire, dar incapacitatea lor de a-și nega firea agresivă le aduce moartea. Iubirea necondiționată a unui suflet pur nu-i poate salva acești indivizi contradictorii.

Romanul Ciulinii Bărăganului împletește tragedia individuală cu tragedia poporului român, el aduce un omagiu țăranilor răsculați și măcelăriți în anul 1907. Prima parte a romanului ne prezintă Bărăganul, pustietate cruntă, zgârcită, seducătoare, frumoasă și imensă, care te îndeamnă la visare sau îți trezește spiritul de aventură. Bărăganul plin de ciulini se întinde, ia tot mai mult din pământul roditor. Țăranul degeaba se războiește cu el, nu poate ieși învingător. Câmpia nemiloasă îl lasă nenorocit, fără speranțe. 


Ciulinii Bărăganului,1957 regizat de Louis Daquin și Gheorghe Vitanidis. Scenariul este scris de Alexandru StruțeanuAntoine Tudal și Louis Daquin.


Cei care mai au vise, fug și ei după ciulinii care încep migrația lor odată cu venirea Crivățului. A doua parte a romanului face aluzie la adevărații ciulini ai țării, ciulini care au lăsat țăranul fără pământ, fără animale, fără mâncare, fără orice posibilitate de supraviețuire. Suferința, deznădejdea nu mai pot fi răbdate, răscoala se răspândește în toată țara, ajungând și în Bărăgan. Insubordonarea țăranilor este răsplătită cu o cruzime nemaivăzută. 

Cei care pot să scape de reprimarea imediată sunt copiii, mai puțin participanți la evenimente și mai mult observatori, dar și ei pierd totul. Fuga cu ciulinii, plină de speranțe și bucurii, se transformă într-o fugă disperată din fața ciulinilor însetați de sânge.


                                         Florin Piersic în Ciulinii Bărăganului  

Înfrângerea personajelor este certă, eșecul individual și colectiv face parte din viață. Romanele se sfârșesc la culmea tragediilor, evenimentele sunt doar niște amintiri din copilărie. Fiecare dintre cele trei romane te lasă nesatisfăcut, te întrebi constant de ce autorul a ales acel moment de a termina povestea, totuși trebuie să accepți că nu s-ar fi putut altfel.




Sus