Vineri, 19 Ianuarie 2018
Vineri, 19 Ianuarie 2018


Călimară / Biblioteca Româno – Maghiară: Despre Cotul Donului, Laurențiu Fulga și infernul luminat de Alexandra

Biblioteca Româno – Maghiară: Despre Cotul Donului, Laurențiu Fulga și infernul luminat de Alexandra

Pentru maghiari a vorbi despre Cotul Donului înseamnă reluări fără sfârșit a acelor materiale filmate, în care Armata a 2-a maghiară se retrage prin zăpadă cu fețele și sufletele înghețate, acoperite totuși – poate din reflexul uman al pudicului – cu zdrențe. Ȋn multe din aceste materiale filmate se găsesc în fundal imagini cu cai, sortiți morții, care totuși se mai mișcă, urmărind cu încredere Omul, care iată, mărșăluiește spre Vest, prin câmpiile albe, fără vise. Și imagini cu oameni înghețați în ispostaze supraumane: unii cu gura deschisă, cu un ultimul răcnet pe buze, alții acoperiți, adulmecați de moartea albă.

           

Puțin știu, că în aceste materiale filmate de epocă – teoretic – ar putea găsi pe tânărul Laurențiu Fulga, ofițerul în rezervă din Armata Română, care nu avea deloc vocație pentru arme, însă pe care soarta l-a gonit cu un rânjet de superioritate spre Odesa, apoi la Cotul Donului.

Laurențiu Fulga a avut prima sa moarte aici, știrea morții sale sosind în România cu poșta Armatei. El a rămas însă în viață, acoperit de morți și pământ, ca și personajele lui din Alexandra și infernul. Sosind acasă, a fost primit cu uimire, lumea știindu-l mort la Cotul Donului. 

Citind romanul „Alexandra și infernul” ne putem dea seama ce înseamnă să sosești acasă din lumea cealalaltă, dând față cu realitatea și amorul cenușiu al vieții normale – adică vieții de dincolo de moarte, dar dincoace de front.


Romanul a căpătat caracter psihologic, căutându-și echilibrul între viața frontului și amintirile trecutului, a nenumăratelor Alexandre, care apar presărate în cursul povestirilor ca niște rude fără față, scăpate din Solarisul lui Lem, sau ca femeile cu fața lucioasă din Stalkerul lui Tarkovszkij.

Deși cartea se bazează pe anxietatea bărbatului ajuns pe front, un element structural important îl reprezinta mustrarea de conștiință. Prieteni care se trădează vrând nevrând, femei care ucid prin suflet bărbatul iubit, ofițeri care evadează în crime în masă, ca să scape de apăsările zilnice ale așteptării glonțului care nu mai vine 


Spațiul și timpul joacă ascunsa în Alexandra și infernul. Bătălia de pe malul Mureșului își trage morții până la Tisa, ofițerii consumându-și toate energiile sufletești, lăsându-se pe mâna instinctelor primare, semănând moarte inutilă în jurul lor.

Este un roman greu, apăsător. Dacă-l citești după Orgoliile lui Buzura, obișnuindu-te cu schimbarea planurilor psihologice, te vei găsi acasă în această carte, văzând-o poate și tu pe Alexandra tuturor, trădând, iubind, jelind.





Sus