Joi, 14 Decembrie 2017
Joi, 14 Decembrie 2017


Călimară / Maria Sturzu: Despre Jókai Mór și Eppur si muove (És mégis mozog a föld...)

Maria Sturzu: Despre Jókai Mór și  Eppur si muove (És mégis mozog a föld...)

O traducere mot à mot a titlului, deși se pare că schimbi sensul inițial al paradigmei originale, este cu siguranță: „Și totuși (pământul) se mișcă”. 

Lectura integrală a romanului cu acest titlu te poate transpune într-un univers de mult, de prea mult timp trecut, însă nu și uitat, după cum se relevă cititorului încă din epistola adresată lui Toldy Ferencz, datată cu anul 1870, Pesta, așezată ca preambul al unui Cuvânt înainte: „ (...) Putem scrie legende despre martiri, epopei despre eroi, mituri despre zâne; dar martirul, eroul, zâna nu pot fi personaje de roman. (...) Cine mai poate să creadă că mărețul ideal ai cărui epigoni bine răsplătiți suntem noi, cei de astăzi, a avut cândva giganți călcați în picioare? ...” 


Socotind în timpul scrierii acestui roman că singura forță care urnea Ungaria din înțepeneala pe care o trăia atunci era doar inerția, vis inertiae – după cum o numește prozatorul erudit, și că existau totuși oameni neliniștiți (a se înțelege intelectuali neobosiți) – s-a putut întâmpla ca tocmai această neliniște a lor a putut face ca „pământul imobil să se urnească”, iar acesta a rămas un deziderat al națiunii pe care Jókai o reprezintă încă atât de frumos în universalitate. 

Romanul lui Jókai Mor este dedicat lui Toldy Ferencz, „în semn de respect”, așa cum apare inserat de autor, pe prima sa pagină. Scrierea epică rămâne, dacă nu o capodoperă, o scriere de o extraordinară originalitate și bogăție stilistică a prozatorului maghiar, o lectură care oferă ceva nou la orice vârstă. Nu e un roman ușor de citit, nici cu dimensiuni modeste, chiar deloc. 


Așadar, giganții lui Jokai sunt studenți de la Debrecen (acei humanissime), din prima generație de învățăcei, pe numele lor: Jenőy Kálmán, Barkó Pál, Bíróczi Sándor, și Michael Csuka, Feri Borcsay. Expulzați din colegiu pentru spiritul rebel al „Cronicii csittvári“ , de aici vor porni „în golul fără sfârșit, numit lume“. 

Romanul este unul dintre cele mai reușite scrieri ale lui Jókai, oferind deopotrivă virtuți artistice și, la fel, obsesii descriptive elaborate. Capitolele care ilustrează luptele literare-artistice din deceniile anterioare reformei sunt printre cele mai frumoase pagini.

 

Dacă s-a spus că doar în „Fiii omului cu inima de piatră” bogăția pictoriala a stilului său a ajuns la atât de înalt nivel, e bine să știți că această caracteristică de stil a marelui prozator maghiar se regăsește și în acest roman.

Mesajul romanului este însă clar: prin perseverență în muncă, uneori chiar prestând o muncă de „robot-martir” trebuie creată cultura maghiară modernă. Unul dintre marile visuri ale lui Jókai a fost ca această consolidare să fie finalizată în epoca Reformei. Dovedește, astfel, că oricând totul, dar absolut totul, eppur si muove, chiar și cele care par de neclintit. Romanul poate fi perceput, dincolo de limitele sale geografice, o metaforă a drumului parcurs de orice națiune, în oricare dintre timpuri.







Sus