Joi, 14 Decembrie 2017
Joi, 14 Decembrie 2017


Călimară / Ady Endre și Otilia Marchiș Bölöni – în loc de sărbătoare, un bun pretext de a ne găsi nod în papură

Ady Endre și Otilia Marchiș Bölöni – în loc de sărbătoare, un bun pretext de a ne găsi nod în papură

De sărbătorirea nașterii poetului Ady Endre s-a dezvelit la Carei (Nagykároly) un complex statuar înfățișându-l pe acesta, discutând despre literatură cu fosta prietenă și colegă de breaslă, Otilia Marchiș Bölöni (Itóka – așa o chema Ady).

Ideea a fost foarte bună din cel puțin două motive. În primul rând atrage atenția asupra realelor legături intelectuale dintre cultura maghiară și română, punând în lumina reflectoarelor colaborarea, și – folosind un termen al zilelor noastre – ”proiecte commune europene”. În al doilea rând, le oferă românilor și maghiarilor exact ceea ce au nevoie în aceste momente tensionate din ajunul Centenarului: gesturi amicale, mâini întinse către celălalt.


Abia s-a inaugurat complexul statuar – nici nu au început evaluările culturale ale evenimentului -, și iată, în loc de conlucrare și căutarea acestor lucruri care ne unesc, ajung în centrul atenției neajunsurile și stângăciile unei manifestări de provincie.

Casus belli este faptul că steagul maghiarilor a fost prezent la manifestare, fiind ținut de un elev, iar steagul românilor nu s-a văzut în grupul care a înconjurat complexul statuar.

Așa cum e pe la noi, de obicei, în loc de bucuria comună, presa strigă cu voce tare, că bieții Ady și Otilia Marchiș Bölöni.au devenit actorii unei ”tentative” separatiste. Prefectul mustră primarul, primarul își cere fierbinte scuze pentru ”greșeală” iar o organizație de tineret din Carei acordă ”Diplomă de servilism” primarului, care ”s-a speriat” de prefect.


Citind comentariile cititorilor înfierbântați din ambele tabere, îmi pun automat întrebarea: câți au știut până acum de această prietenie frumoasă dintre Ady și Otilia Marchișiu? 

Câți știau de relația Otiliei cu Ady, Anatole France, Rodin și Brâncuși? 

Nu cred că prea mulți… Dar iată, acum, când e șansa scandalului interetnic, toată lumea vrea să se pună în lumina reflectoarelor…


Stau și mă gândesc aici, luând-o de braț pe Itóka, când vom găsi oare ceva comun, ceva care să ne lege și să ne conducă spre occidentalizare? Până când mai stăm la pândă la steaguri și inscripții? Când vom înțelege, în sfârșit, că un proiect comun româno-maghiar necesită seriozitate și maturitate? 








Sus