Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară / Andrei Poștoacă: Nemecsek și băieții din Strada Pál

Andrei Poștoacă: Nemecsek și băieții din Strada Páll

Am renunțat să mai cred în coincidențe! Unele lucruri sunt pur și simplu mult prea evidente. Să mă explic...Anul trecut în octombrie, după lansarea „Antologia Corbilor Albi” când fost-am invitat de Csaba chiar și pe scenă, am plecat la Budapesta. Vorba aia, din Cluj frumoasa capitală aproape se vede. Și, coincidență sau nu, am primit invitații la Teatrul Comic de Stat unde se juca, în premieră, „Băieții din Strada Pal”. 


Evident că n-am ratat ocazia și am văzut un spectacol de zile mari, un o transpunere foarte originală. Carevasăzică, am văzut piesa înainte de a citi cartea. Timpul a trecut pe „fast-forward” și iată-ne în septembrie 2017, după aproape un an, când același Csaba în cadrul proiectului „Biblioteca româno-maghiară” îmi trimite niscaiva opere literare maghiare de citit. 

Printre ele...mai are rost să zic?

Evident că am fost foarte încântat de mica „coincidență” apărută. „Băieții din strada Pál” mi-a reamintit foarte mult de copilăria mea. O copilărie pe care probabil cei mai mulți copii din ziua de azi nici nu și-ar putea-o imagina. O copilărie cu „găști”, coduri și limbaje cifrate, cornete și țevi de berman. O copilărie cu „bătut asfaltul toată ziua” – cum a mea mamă obișnuia să spună...într-un fel sau altul, totul seamănă leit cu acțiunea băieților din carte de pe „maidan”.


O operă literară care în literatura românească nu are corespondent similar, dar pe care – cred eu  orice tânăr ar citi-o cu plăcere, mai ales pentru umorul și întâmplările hazlii descrise frumos de autor. Asta în locul unor opere mult mai greoaie și mai complexe cu care copii români trebuie să se „lupte”. Cartea redă povestea „maidanului”, un loc de joacă mult râvnit pentru care  spre final  două cete de băiețandrii vor da o adevărată luptă, organizată după toate regulile militărești. Adică de la comandant și până la steag propriu și goarnă, cele două cete au de toate. 


Povestea are un final trist, în care soldatul Nemecsek (în realitate un copil plăpând și firav pe care toți îl foloseau) moare. Asta ca urmare a unei răceli cumplite pe care acesta a căpătat-o de la apa rece întruna din multele incursiuni contra celeilalte cete de băieți. Va obține însă recunoașterea tuturor ca fiind – în ciuda fizicului său firav  un devotat soldat, loial și inteligent, gata mereu să se sacrifice. 





Sus