Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Călimară / Csaba Szabó: Biblioteca Româno-Maghiară; în așteptarea îngerului maghiar al lui Fănuș Neagu

Csaba Szabó: Biblioteca Româno-Maghiară; în așteptarea îngerului maghiar al lui Fănuș Neagu

Cultul romano-catolic fiind mult mai apropiat ortodoxiei ca și cultele protestante, eram ferm convins că psalmul Îngerul a strigat (Catavasiile Învierii) mi se va destăinui ușor prin prisma romanului cu același nume al lui Fănuș Neagu.

Nu a fost așa. Psalmul și romanul s-au intersectat doar la nivele superficiale în conștientul meu însetat în a găsi cât mai multe piloane catartice într-un roman, care – prin titlu – are nu numai conotații ci și valențe legate de fenomenul Getsemani. Între psalmii catolici negăsind Îngerul a strigat (ba chiar confundat cu alt psal de Viflaim), eram nevoit să chem la mărturie intuiția mea – o intuiție care își are aripiile deloc angelice în lumea vie și absolut umană a lui Panait Istrati (vezi Brăila, refrenele mitice, Dunărea, coacerea aproape supranaturală a femininului), Eugen Barbu (cu controversatul său Gropa cu cvasi proto-personajele lui Fănuș Neagu) sau Gala Galaction (cu evadările sale din cușca pământeană în psalmuri transformate în proză).
  
           

Scena cu funcția catartică a romanului Îngerul a strigat este Boboteaza, când 33 de creștini sar în apă după crucea aruncată. Cei 33 reprezintă fără doar și poate rasa umana – bietul neam al lui Barabba –, având în rândurile lor amărâți de toate felurile, ucigași simpatici și hoți cu caracter adolescentin. Boboteaza se termină cu o cvrimă în apă: creștinii care caută crucea, nu scapă șansa să-și ucidă inamicii în apa rece a Dunării, în fața celorlalți creștini, care în numele tradițiilor sanctificate se uită la eveniment ca și cei de la Colosseum: pâine și circ...

Subsemnatul însă – obișnuit cu limpezimea prozei lui Istrati, Zaharia Stancu și Eugen Barbu – am găsit greu cheile podurilor care leagă tradiția religioasă ortodoxă de proza destinate unui auditoriu ecumenic. 
Catavasiile Învierii... Boboteaza... Sanctități profanizate cu scop literar, îmbrăcate în puternica haină din piele de capră a tradiției.

Mă găsesc prima dată în situația de a aștepta să recitesc romanul în traducerea maghiară, cu titlul És kiáltott az angyal – o traducere ce se leagă de numele scriitorului ardelean Fodor Sándor, un intelectual romano-catolic cu o credință adâncă. Probabil prin traducerea lui și acel Fănuș Neagu se va lumina în fața mea, despre care criticii vorbesc ca despre un Faulkner românesc.





Sus