Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Călimară / Ibrăileanu și Krúdy: Doi maiștrii de temut a misterului feminin

Ibrăileanu și Krúdy: Doi maiștrii de temut a misterului feminin

Când și până unde se întinde prietenia dintre bărbat și o femeie? Când are loc saltul calitativ în această relație, căpătând nuanțe tot mai accentuate, transformându-se astfel în culori ușor descifrabile? Dacă există cineva în lumea asta care a devenit involuntar specialistul acestei tematici vulnerabile, atunci poate fi vorba numai de Garabet Ibrăileanu și romanul său impresionant și tulburător prin impresionismul său de mătase: Adela.

În limba maghiară a fost tradus de Békési Ágnes  existând cel puțin două ediții (1968,1987) traducătoarea având experiență în a descifra și traduce începând deja de la primele romane de dragoste memoire-izate ale literaturii românești. Astfel, la data traducerii acestui roman pe masa cititorilor maghiari apăruse deja cu doi ani în urmă (1966) Patul lui Procrust de Camil Petrescu. Putem spune deci că traducătoarea era mai mult decât inițiată în romanele de dragoste cu puternică tentă psihologică ale literaturii românești, dat fiind că după Patul lui Procrust pare ușor orice altă traducere...


Nu am găsit păreri ale cititorilor maghiari despre Adela, deși acest stil psiho-intelectual impresionist este bine cunoscut în literatura maghiară, având ca reprezentant de marcă pe Krúdy Gyula, care prin personajul său Szindbád – un amorez tăcut și bine înzestrat cu caractere pozitive – face adevărate disecții idealizate voit pe sufletul acelora care acceptă dragostea în lumina sa specială, fără să se oprească în a cugeta despre natura acestei relații care poate fi așezată cu mâini tăcute pe fusurile de diviziune ale existenței umane.

Codrescu (personajul principal masculin) ar fi oare o rudă îndepărtată a lui Szindbád? Garabet Ibrăileanu și Krúdy Gyula își afundă pana de scris în același lac de acumulare al sufletului etern îndrăgostit, mutând ca pe o tablă de șah combinațiile dintre dragoste și prietenie?

Ibrăileanu stă înmărmurat în fața timpului, spunând că ”timpul vine din viitor, trece în urmă...” La Krúdy, prin apariția lui Szindbád, care nu are vârstă, timpul face parte din spațiile lăsate printre rânduri.

Foarte apropiată este și atitudinea lor față de misterul feminin, Ibrăileanu notând: ”cu femeile jocul este întotdeauna pierdut; ele privesc în sufletul bărbatului ca într-o vitrină”, iar Krúdy: „doamnele s-au comportat frumos cu mine, adică nu m-au iubit”.

Cam această viziune se poate identifica și la Adela lui Ibrăileanu, unde o fată de 10 ani și un bărbat de 30 se înțeleg ca niște îndrăgostiți, unde peste 10 ani fata se transformă în idol iar bărbatul devine sclavul unei iubiri care se manifestă mai ales prin analiza gesturilor, descifrarea mimicii și a cuvintelor.

Între Codrescu și Adela se întâmplă doar cuvinte și gesturi – pe departe nu se ajunge la ”sacrificiul” Otiliei lui Călinescu –, la Krúdy însă relația femeie-bărbat se manifestă aproape exclusiv în ceața amintirilor cu tentă erotică.

Doi maiștrii de temut a misterului feminin – poate rude pe undeva în aceea ceață a timpurilor, în care ei se simt tăcuți, dar în elementul lor.




Sus