Joi, 27 Iunie 2019
Joi, 27 Iunie 2019


Călimară / Adriana Macsut: Despre Tragedia Omului de Imre Madách

Adriana Macsut: Despre Tragedia Omului de Imre Madách

Proiectul Corbii Albi de a scrie despre traducerile în română ale scriitorilor maghiari a fost pentru mine o provocare care m-a purtat în timp într-o vară fierbinte în care mă pregăteam pentru bacalaureatul la limba română și încercam să deslușesc tema textulul Tragedia omului scris de Imre Madách. Pe atunci textul era inclus în manualul de liceu de clasa a XII-a. E straniu cum această scriere, considerată un Faust Maghiar, a scăpat de cenzura comunistă și a fost inclusă în manual. 


Personajele sunt inspirate din Biblie și au discuții existențiale despre bine și rău în cinsprezece acte demumite tablouri de autorul maghiar: Tabloul II - În cer, Tabloul II - În paradis, Tabloul III - Afară din paradis, Tabloul IV - În Egipt, Tabloul V - În Atena, Tabloul VI - În Roma,Tabloul VII - În Bizanț, Tabloul VIII - La Praga, Tabloul IX - La Paris,Tabloul X - La Praga, Tabloul XI - La Londra,Tabloul XII - În falanster, Tabloul XIII - În haos, Tabloul XIV - În ținuturi de gheață și Tabloul XV - Afară din paradis.

În Tabloul I Dumnezeu este înconjurat de cetele îngerești aflate în genunchi, iar patru arhangheli sunt la poalele tronului. Corul îngerilor îl slăvește pe Domnul:

 ,,Pământu-ntreg și cerul fără margini/S-aducă laudă Domnului mărit”. Din acest cor angelic se desprind vocile Arhanghelului Gavril care arată cum Domul a ,,pus mărginire-n haos”, Arhanghelului Mihai care slăvește puterea lui Dumnezeu: ,,Noi te slăvim: Putere!”, Arhanghelui Rafail care dă mărturie despre întelepciunea divină la care lumea a fost făcută părtașă: 


,,Făcând înțelepciunii Tale/Părtașă lumea ce-ai născut”. În această pictură diafană apare Faust care se revoltă: ,,Te laudă o ceată de neghiobi”. Mirat de îndrăzneala lui, Domul nu îl zdrobește, ci îl alungă să se zbată în noroi: ,,Nu te zdrobesc, dar dezlegat te las/ De înrudirea spiritelor sfânte!/Jos în noroi, pierdut și huiduit”. 

Tabloul II este în paradis, iar ca personaje apar primii oameni Adam și Eva: ,,La mijloc pomii cunoașterii și nemuririi. Adam și Eva; dobitoace de tot felul îi înconjoară cu blândețe și încredere. Pe poarta cerului deschisă străbat razele slavei divine și armonia lină a cetelor îngerești.” Nu lipsește nici Lucifer care îi indeamnă pe cei doi să scape de ,,jugul providenții”. În Tabloul III Adam și Eva sunt întristați pentru că sunt deja afară din paradis într-o colibă de scânduri, iar Lucifer le povetește despre cât ,,încătușat e rostul.. de om”. 
    

În această pictură trista, apare speranța întruchipată de Spiritul Pamântului care îi arage atenția lui Lucifer că el doar tulbură și nu poruncește: ,,Că vorba ta poruncă n-o să.. fie”. În Tabloul IV Adam este ,, faraon tânăr, pe tron”, iar Lucifer este ,,ministrul lui”. Printre sclavi e și Eva al cărui soț și el tot sclav se prăbușește din cauza bătăilor primite de la un supraveghetor. Îndurerată ea ii cere lui Adam să o facă surdă în fața durerii: ,,Mărite Faraon!./Alungă-mă, ori, dacă poți, mă-nvață/Să asurzesc”. 

Crudul Lucifer spune că mulțimea de sclavi ,,e doar un cal de ham bătut de legea firii, însă în Adam se trezește conștiința care îl face să elibereze sclavii: ,,Slugi nu mai vreau! Cu toți să fie liberi”. Tabloul V se petrece în Atena unde se află Eva nevasta lui Miltiade, comandantul oștirii cu fiul ei Kimon”. Eva aduce ,,jertește pe altar tămâie și doi porumbei” și e îndurerată pentru că soțul ei e considerat trădător. Lucifer răde pentru că inimi ,,se zdobesc”. 
    

Adam e Miltiade pe care poporul și zeii îl condamnă: ,,Din templu coboară spre Adam îngerul morții”. Tabloul VI se petrece în Roma unde ,,la orgie e Adam reprezentând pe Sergiol, Lucifer pe Milo... Eva ca Iulia”. Eva se visează ,,copilă veselă, curată”, Lucifer râde de ,,învățături morale”, iar Adam se trezește din viciu și pleacă alături de Apostolul Petru să clădească o lume nouă unde ,,vor lumina virtuți de cavaleri”. Tabloul VII e la Constantinopol unde Adam e ,,Tancred, în plină bărbăție, vine cu alți cavaleri în fruntea oștirilor de cruciați care se întorc din Asia”, iar Lucifer e ,,purtătorul de arme al lui Tancred”. Lucifer vorbește de ,,slava vremurilor apuse”, dar Adam nu îl lasă să își bată joc ,,de învățătura sfântă”. Tabloul VIII e la Praga unde Adam e Kepler, Eva e Barbara, nevasta lui lui Kepler, iar Lucifer e famenul lui Kepler. Eva se plînge lui Adam de săracia în care trăiesc, iar el îi cere lui Lucifer să îi prepare ,,rețeta vremii”.Tabloul IX e ,,piața Grève din Paris”, unde stau stau ,,Lucifer, călău. Adam, ca Danton”.


Eva nu înțelege ,,lumea păgână” din Parisul de atunci. În Tabloul X Adam ,,din nou Kepler, apare cu capul plecat pe masă. Lucifer, famulul lui, stă alături de el și-l atinge pe umăr”. Eva nu vrea să fie ,,unealta propriilor crime”, iar Adam corupt de puterea lui Lucifer rostește: ,,întreaga lume să o cuprind”. Tabloul XI e la Londra unde ,, Adam, ca un bărbat matur, stă cu Lucifer pe unul din bastioanele Towerului”. Adam e înstristat pentru că vede ,,cum poți să schimbi pe om în animal, iar Lucifer îi vorbește de ,,lumea de mizerii”. Tabloul XII se petrece în ,,curtea unui minunat falanster” unde ,,Adam și Lucifer apar din pământ în mijlocul curții”. Adam vorbește cu un savant care îl intreabă ,,Dar care ram de studiu v-ați ales?”, iar el îi răspunde ,,Nu ne-ngrădirăm setea în vreo tagmă/Vrem o privire peste tot”. Lucifer răde de stradania savantului: ,,Tu, precum văd, aprinzi sub oală focul -/Natura face toate celelalte”. 


La acest dialog existențial mai apar Un Moșneag, Luther, Plato, Eva care e îmbrățișată de Adam.Tabloul XIII e haosul unde Adam este ,,moșneag, zburând cu Lucifer”. Adam e neliniștit și se întreabă ,,Ăst zbor nebun, răspunde-mi, unde duce?”, iar Lucifer îl ,,împinge pe Adam în haos”. Spiritul Pământului îi vorbește lui Adam despre cât de mică e ființa lui în raport cu Dumnezeu: ,,Ființa ta, nu-ndură Dumnezeu/ De fața lui să te apropii./Cazi, Căci fulgeră micimea ta”. Tabloul XIV e tinutul de gheață unde ,,printre cetini și brădui pitici, în fața unui bordei de eschimoși, Adam, un moșneag cu totul frânt, coboară de pe deal răzimat de toiag, împreună cu Lucifer”. 

Adam e obosit și vrea să moară: ,,Grozavă lume. Bună de murit!/Nu-mi pare rău de câte las în urmă”, iar Lucifer râde pentru că Adam a ajuns să îți dispărețuiască rostul: ,,Apare omul, plin de măreție/ Disprețuindu-și rostul lui străvechi”. În Tabloul XV ,,Scena se transformă în regiunea de palmieri din tabloul al treilea. Adam, din nou tânăr, iese visător din colibă și priveste împrejur mirat, Eva e ațipită înăuntru, Lucifer stă la mijloc”. 


Adam își dă seamă că existența ,,e mai mult decât un vis”, iar Eva îl întreabă de ce a plecat de lîngă și îi e teamă pentru că îi simte sărtul rece: , De ce-ai plecat de lângă mine-Adame?/Sărutul cel din urmă ți-a fost rece./Ai griji pe față scrise, și mânie…/Mă tem de tine”. Lucifer e înfrânt de bunătatea pe care Domul o arată față de greșeala lui Adam și rostește cu obidă ,,Blestem”, iar Domnul spune: ,,Ridică-te, nu fi înfrânt, Adame,/În mila mea, eu, iarăși te primesc”.

Nu este ușor de prezentat în câteva cuvinte această operă literară complexă deoarece ,,este o lucrare filozofică de mare anvergură, aparținând genului poème d'humanité, Tragödie des Menschen, al cărui antecedent literar îl reprezintă Faust al lui Goethe” (Dicționar cultural maghiar-român, Editura Erdélyi, Sfântu Gheorghe, 2013). 

Ar mai fi de menționat că traducerea îi aparține lui Octavian Goga și este opera literară maghiară tradusă în cele mai multe limbi. Scrierea a fost ecranizată în filmul Buna Vestire (Angyali üdvözlet) care a fost lansat în 1984.





Sus