Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Călimară / Fii bun până la moarte

Fii bun până la moarte

Un titlu fertil, întrebările apar foarte ușor citindu-l, gândul tău aleargă pe loc până când obosește, nu este antrenat să răspundă la întrebări fără răspuns. Ce diferă de la om la om este timpul cât aleargă pe loc. Sunt unii care au spațiu de manevră mare, care abordează problema într-o manieră artistică, euristică, sunt alții care rezolvă problema rapid, scot sabia și gata!... nodul se desface, mai sunt și cei pentru care contează mai mult gura lumii și să nu-i uităm pe aceia nu își pun întrebări, cert este, că toți reușesc în felul lor să trăiască o viață.

Chestiunea care mi se pare interesantă este aceea că toți pot veni în contact unii cu alții, avem în felul acesta – dacă ne situăm pe poziția de spectator – posibilitatea de a asista la spectacol. Ce fel de spectacol? Asta depinde foarte mult de ceea ce-ți place să vezi, în general, viața ni le poate oferi pe toate. Sigur, surprizele nu lipsesc niciodată.  

O carte poate fi socotită un spectacol? Eu cred că da, ea livrează cititorului toate elementele care-i sunt necesare pentru a participa activ la desfășurarea acțiunii, ba mai mult decât atât, fiind foarte sigură pe ea, își permite luxul de a oferi pauze atunci când cititorul le cere.

Spectacolul oferit de această carte este de la bun început creator de dileme prin faptul că te determină să îți pui întrebări, ai nevoie de o pauză pentru a găsi răspunsul tău personal, dar în același timp nu-ți vine să oprești acțiunea, cum procedăm mai departe ține de fiecare dintre noi, eu am ales să țin minte întrebările apărute, iar ulterior să suprapun peste acțiunea cărții felul meu posibil de-a fi fost.
                 

Clopoțelul a sunat a treia oară, Nyilas Mihály este elev scutit de taxe al colegiului din Debrețin în anul 1892. Această scutire de taxe se datorează bunului său unchi Géza, care s-a făcut luntre și punte pentru a reuși acest lucru, unchi care-i spune într-o scrisoare „Aș fi tare mâhnit să aflu că înveți pentru că trebuie să știi carte și nu pentru frumusețea și bucuria învățăturii”, iar Nyilas Mihály va deveni un elev eminent, va avea numai note de 1 (pe vremea aceea sistemul de notare folosea note de la 1 al 5, cea mai mare fiind 1). Dar râvna lui Nyilas nu este susținută de îndemnul unchiului său ci de un puternic complex de inferioritate, el vine dintr-o familie fără posibilități materiale, el are nevoie să arate lumii lui de ce este în stare și o face, numai că toată acțiunea se desfășoară în mintea lui. 

         

Aici, faptele reale capătă proporțiile unui elefant sub acțiunea impresiei că toată lumea se uită la el, că toată lumea îl judecă, el rulează scenarii de învingător dar acțiunile lui sunt strivite între nicovala conștiinței morale și ciocanul dorințelor inconștiente de răzbunare. Episodul cu briceagul lui Böszörményi, care printr-un joc al evenimentelor rămâne printre lucrurile lui ne arată zbuciumul lăuntric la lui Nyilas. Cu vreo câteva zile înainte Böszörményi își însușește carminul lui Nyilas fără drept de apel și măcar de s-ar fi priceput la desen, dar nu… el doar prăpădea culorile, el doar mânjea hârtia. Aranjându-și lucrurile în ladă, Nyilas dă peste briceagul cu plăsele în formă de pește al lui Böszörményi, rămăsese aici de când cu povestea cu pachetul, dar Nyilas nu putea spune că l-a găsit, îi era teamă că va fi acuzat de furt. Pe de altă parte el vede în acest briceag o compensație a carminului pierdut.

  

Chestiunea briceagului nu se stinge ușor, Nyilas își imaginează controlul ce va urma să vie, este prins între dorința de a păstra briceagul și nevoia de a nu fi arătat cu degetul ca un hoț, încearcă să-l ascundă în compartimentul secret al lăzii, dar acolo nu încape, plus că ladă ca a lui mai are un coleg dintr-o altă cameră, nu! sigur va fi descoperit, mai bine să scape de el. Nici vorbă să i-l dea înapoi lui Böszörményi. Până la urmă îl va arunca în spatele lăzii de gunoi, un loc greu accesibil.

Cartea este densă, compactă, complexă, profundă, Móricz Zsigmond ne arată o personalitate în formare, care sunt jaloanele care devin pietre de hotar pentru adultul de mai târziu. El sondează și aduce la suprafață elemente pe care nu le-ai bănui cu ușurință ca fiind posibile în sufletul unui copil. Sigur, nu este orice fel de copil, dar păstrând proporțiile (atât ale timpurilor, vremurilor expuse în carte, cât și ale situației particulare descrise) vom identifica la toți copiii această lipsă de ascultare din partea adulților. Pentru un copil este liniștitor să știe că un adult îl poate auzi, că se poate refugia în brațele ocrotitoare ale unui adult, că un adult îl respectă. Acest adult este unchiul Géza, el va fi cel care va pune capăt supliciului prin care trece Nyilas din cauza unui bilet de loterie.

   

La plecarea din colegiu, cu unchiul alături, Nyilas rupse o foaie de hârtie și scrise ceva, doar câteva cuvinte: „Böszörményi, ia-ți, te rog, briceagul de după lada cea mare de gunoi de pe scara din dos, de la etajul II. Să nu crezi că ți l-am furat, a fost cu totul altceva.” La întrebarea unchiului ce înseamnă a fost cu totul altceva, Nyilas răspunde că a rămas din întâmplare la el și că i-a fost rușine să i-l dea înapoi. Unchiul ghici cât este de cinstit, îl sărută pe frunte și-i spuse… să mergem.

DANIEL

Originalul AICI






Sus