Luni, 26 August 2019
Luni, 26 August 2019


Călimară / Jókai și Voievodul țiganilor (A cigánybáró)

Jókai și Voievodul țiganilor (A cigánybáró)

A fost odată, ca niciodată...așa încep poveștile frumoase. Drept urmare, așa voi începe și eu. A fost odată ca niciodată, un nene pe nume Csaba. Cum-necum, Csaba a avut într-o zi o idee extraordinară. Să pornească proiectul „Biblioteca Româno-Maghiară Corbul Alb”, cu scopul de a populariza printre cititorii români cele mai frumoase și valoroase opere din literatura maghiară. Și viceversa. 

Așa se face că din străfundurile universului o carte ateriză pe noptiera patului meu, așteptând să fie citită. Una din operele scriitorului maghiar Jókai Mór, Voievodul țiganilor, așteaptă o scurtă recenzie din partea unuia care recunoaște cinstit, n-a mai citit nimic de Jókai. 

        


Povestea începe cu o relatare despre un boier bogat, trăitor pe la 1700 și ceva în ținutul Banatului. Caracteristic lui Jókai, scrierea relatează cu lux de amănunte locurile și personajele trăitoare la acea vreme. Autorul abordează, printr-un stil plin de umor, povestea boierului Botsinkai Gáspár care, de teama habsburgilor se vede nevoit să-și ascundă avutul. 

Toate astea, nu înainte de a regiza împreună cu pașa Mehmed al Timișoarei, o mică „întâmplare” nefericită prin care toată averea era înghițită și pierdută în apele Begăi. În realitate însă toată averea fusese ascunsă în curtea castelului, într-un loc știut numai de boier și de pașa Mehmed. 

Evident că după cucerirea Timișoarei boierul cu tot personalul castelului se vede nevoit să ia calea pribegiei, trecând întâi în Muntenia, apoi în Turcia unde cei doi își vor găsi sfârșitul, îngropând odată cu ei și locul secret în care a fost ascunsă comoara. Odată cu trecerea anilor, Botsinkai Jonás, singurul fiu a boierului și moștenitorul de drept al averii (avere despre care habar nu avea) se reîntoarce din Turcia în locurile natale gata să-și reintre în drepturi și proprietăți. În realitate va găsi doar vechiul castel care fusese distrus alături de un tărâm ostil cu sate nelocuite. 

O perioadă va încerca să-și caute pe la diferite curți ale nobililor aleasa vieții cu care să înceapă o viață nouă și cu care să reconstruiască gloria neamului Botsinkai. După câteva încercări nereușite, Jonás își dă seama că nu „sângele albastru” și averea viitoarei alese vor fi secretul unei vieți fericite și alege să se căsătorească cu o țigancă pe nume Szaffi, fiica vrăjitoarei Cafrinka. 

Voievodul țiganilor (titlu original: Der Zigeunerbaron) este o operetă, a cărei muzică a fost compusă în anul 1885 de Johann Strauss (fiul), pe un libret scris de Ignatz Schnitzer, după un roman al scriitorului maghiar Jókai Mór . Această operetă se remarcă printr-un exotism și o notă romantică, gustate de public și astăzi. Valoarea muzicii lui Johann Strauss (fiul), care cuprinde pagini nepieritoare, situează opereta "Voievodul țiganilor" între capodoperele genului. Dificultățile din partitură au făcut ca această lucrare să fie înscrisă în repertoriul teatrelor de operă. Premiera a avut loc la Viena pe data de 24 octombrie 1885.



Și cum oamenii corecți sunt răsplătiți de soartă tânăra țigancă visează într-o noapte locul secret unde tatăl lui Jonás a ascuns comoara. De aici scenariile pozitive se continuă unul după altul. Tânărul boier, aflat acum în posesia uriașei averi și sprijinit de tânăra consoartă țigancă reușește să restabilească prestigiul familiei din care se trage și reușește chiar să întreacă în prosperitate pe tatăl său mărind astfel avuția familiei Botsinkai. Ajunge chiar să ajute cu bani Curtea Imperială de la Viena, pentru care va fi răsplătit înzecit. Câteva idei rezumate care mie mi-au plăcut foarte mult: 

1. Descrierea amănunțită tipică lui Jókai Mór ne permite să putem reconstitui cadrul multietnic în care se găsea Banatul la acea vreme. Vom avea „surpriza” de a afla (dacă mai era nevoie) că în Banat și nu numai, oameni de diferite etnii și culturi trăiesc în armonie de când lumea și pământul.

2. Scapă de prejudecăți. Întotdeauna să-ți asculți intuiția și vocea interioară, oricare ar fi ea. Jonás Botsinkai acceptă la un moment dat să riște foarte mult pentru a-și mulțumi tânăra nevastă țigancă riscând să piardă tot și să trăiască în sărăcie pentru tot restul vieții, mai important pentru el fiind să aibă alături o femeie care împărtășește o dragoste sinceră și necondiționată. 

3. Vei rămâne în memoria oamenilor nu pentru ceea ce ai reușit să posezi, ci pentru ceea ce ai reușit să faci pentru ei.




Sus