Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Călimară / „Contract de căsătorie”, între simplitate clasică și subtilități psihologice

„Contract de căsătorie”, între simplitate clasică și subtilități psihologice

Poate vă vine greu să credeți, dar, deși îmi place să citesc, până acum nu s-a întâmplat – sau nu-mi aduc aminte să se fi întâmplat – să citesc literatură maghiară. Poate doar vreun basm, două în copilărie. Prin urmare, proiectul „Biblioteca Româno-Maghiară Corbul Alb” s-a conturat pentru mine ca o reală provocare, așa încât, fără ezitare, m-am apucat de citit prima carte a unui autor ungur care mi-a picat în mână. 
Nu știu ce obiecții vor avea cei care cunosc îndeaproape literatura maghiară, nu-mi dau seama dacă li se va părea că am început sau nu cu ce trebuia, dar pentru mine lecturarea unui clasic precum Gárdonyi Géza a fost o experiență pe cât de relaxantă, pe atât de interesantă. 

Atoștiutoarea Wikipedia îmi spune că altele sunt titlurile care l-au consacrat pe Géza în literatura țării sale, însă mie mi-a picat în mână un roman de dragoste, „Ida regénye”, tradus la noi cu „Contract de căsătorie”. 

Încă de la primele pagini, am simțit că pătrund într-o societate bine conturată, cu reguli clare și pretenții la o conduită exemplară, așa cum știm cu toții că era la sfârșitul secolul al XIX-lea și începutul secolului XX. Pe fondul acesta social, se derulează o poveste relativ simplă, cu un fir epic ușor de urmărit și chiar predictibil pentru cititorii experimentați. Orfană de mamă, Ida este trimisă la mânăstire de către tatăl prea ocupat cu afacerile și prea preocupat de viața-i vicioasă ca să îi mai poată dărui afecțiune și atenție fiicei provenite dintr-o căsnicie oricum nefericită. Când la maturitate, fata refuză călugăria și se întoarce în casa părintească, tatăl se grăbește să o căsătorească pentru a se descotorosi de ea. Cu o umbră de conștiință rămasă nealterată, tatăl se achită de datoria de părinte oferindu-i o dotă atractivă și căutându-i un soț cu referințe bune. Așa se naște contractul de căsătorie dintre Ida și un tânăr pictor pe care nevoia stringentă de bani îl împinge la gestul disperat de a se însura cu o necunoscută. Ce urmează este un curs firesc al unei întâmplări de acest gen care conduce către un happy ending. 

            

Ceea ce este însă foarte interesant la cartea lui Gárdonyi Géza este faptul că ea poate fi privită pe mai multe niveluri. Cititorii care știu să vadă dincolo de firul epic vor descoperi câteva aspecte de natură psihologică menite să arate ce impact izbitor, aproape ireversibil, poate avea asupra psihicului uman tipul de educație în care acesta se dezvoltă. Este foarte greu să nu observi cum valorile care se transmit în primii ani de viață creează prisme prin care adevărul și normalitatea se pot percepe doar într-un anumit mod, tot ce este neconform cu modul respectiv fiind demn de sancționat. Crescută în mânăstire, Ida își însușește o multitudine de atribute tipic creștine între care sinceritatea, dărnicia, corectitudinea și bunele moravuri în general, ceea ce o face să treacă în fața cititorului drept întruparea virtuții. Dincolo de toate aceste calități, Ida capătă în mânăstire și o exigență specifică oamenilor care se dedică lui Dumnezeu, exigență în baza căreia își judecă semenii, refuzând să accepte orice tip de comportament care nu se încadrează în tiparele cu care tânăra a fost îndoctrinată. 

Este remarcabil momentul în care Ida refuză să meargă în vizită la un cuplu de artiști pentru simplul motiv că aceștia trăiau în păcatul concubinajului și nu erau căsătoriți în fața lui Dumnezeu prin tainele bisericii. 

În loc de dragoste față de aproapele și toleranță față de greșeală, îndoctrinarea împinge către autoizolare și inacceptare, dar și către o supraestimare a propriei persoane și a propriului mod de abordare și interpretare a vieții, personajul în cauză riscând să devină un inadaptat. Deși a fost încadrat în categoria roman de dragoste, „Contract de căsătorie” abundă de psihologie. Sentimentul de iubire este lăsat să se dezvolte sub ochii cititorului în același mod „perfid” în care acaparează mintea și sufletul celui ce cade victimă a iubirii. 

În loc să izbucnească spectaculos, asemenea unei flăcări aprinse de gazul de pe paie și să ardă cu vâlvătăi surprinzătoare, iubirea dintre Ida și tânărul hărăzit se naște și se dezvoltă treptat, la foc mic, cotropind ființa celor doi aproape imperceptibil și subjugându-le conștientul, ajungând în cele din urmă să îi dea supremație afectului în detrimentul raționalului. 

Priceperea și realismul cu care Géza înfățișează lumea din jurul personajelor centrale este surprinzătoare. În cuvinte puține și simple reușește să transmită detalii vizuale, olfactive și tactile astfel încât cititorul poate căpăta senzația că este parte din atmosfera conturată în jurul celor pe care-i urmărește.

„Contract de căsătorie” este acel gen de carte care merită citită la plajă sau în tren și care, deși nu te solicită prea mult din punct de vedere intelectual, îți spune o poveste limpede pe care o vei ține minte, chiar dacă nu abundă de aventuri nemaiîntâlnite. Este poate ceea ce definește taina scriiturii clasice.





Sus