Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Călimară / Două pașapoarte, două chei – identitatea națională dublă prin prisma Ninei Yargekov

Două pașapoarte, două chei – identitatea națională dublă prin prisma Ninei Yargekov

Nu este ușor să vorbești deschis în Transilvania despre fenomenul dublei identități naționale. Maghiarii – ca minoritari – sunt foarte sensibili la fiecare nuanță a expresiilor legate de identitatea națională, exprimând, prin toate gesturile posibile, că ei sunt maghiari și fac parte din națiunea maghiară, oriunde trăiesc pe această lume, în Ungaria, România sau Slovacia.

Nu este ușor nici să scrii sincer despre acest fenomen, mai ales dacă te-ai născut într-o familie de imigranți maghiari în Franța, de exemplu, și te consideri și francez și maghiar... toate acestea desfășurându-se într-o lume acaparată tot mai mult de incultură, subinformare și populism.

Primul scriitor care sparge această gheață a tematicii dublei identități naționale ale aceste regiuni este Nina Yargekov, născută într-o familie maghiară din Franța, care prin romanul Double nationalité – apărută în limba franceză – a reușit să pună într-o lumină pragmatică acest mixaj identitar cu mii de fire sufletești, care o leagă de lume, de părinți și de limbă.

Nina Yargekov : «Le revers de la double appartenance est souvent un double rejet»

În aceste zile Nina Yargekov (1980) a fost invitata comună a Centrului Cultural Francez din Cluj, respectiv a Consulatului General al Ungariei din acest oraș.
                                                                     ***
Eroul cărții lui Nina Yargekov se trezește într-un aeroport, cu două pașapoarte, două portmonee și două legături de chei, și nu știe cine este. Mai târziu investigația elucidează oarecum această tulburare de identitate.

Stadiile acestei anchete le așteaptă atât eroul principal, cât și autoarea și cititorii. Turneul de lectură al lui Nina Yargekov este sprijinit – pe lângă instituțiile amintite – și de librăria franceză Kyralina din București.

– Numele librăriei amintite (Kyralina) este o referire evidentă la romanul Kyra Kyralina al lui Panait Istrati. Despre identitatea dublă, română și franceză a lui Panait Istrati știm multe, dar despre Nina Yargekov știm mai puține lucruri.

– Așa este. Sunt aici pentru a ține prezentări de carte pentru că titlul ultimului meu roman este Dublă naționalitate, și în el este vorba tocmai despre dubla identitate. În această carte există destul de multe elemente autobiografice, fiindcă eu m-am născut în Franța, într-o familie maghiară care a emigrat acolo. Deci a existat această dublă identitate: două limbi, două culturi, două țări.

– Dacă știu bine ai scris trei romane.Care e laitmotivul care leagă aceste romane și ce anume se leagă de tine?

– Toate lucrurile se leagă de mine fiindcă eu le scriu. Indiferent ce aș scrie, în acel text este vorba despre mine, chiar și atunci când scriu despre alții. Cel puțin eu așa văd lucrurile. Laitmotivul care leagă cele trei romane e: "oare am dreptul să", și aici urmează trei puncte. Deci întotdeauna există o întrebare.
        Le prix de Flore 2016 pour Nina Yargekov et sa “Double nationalité”

La prima carte de obicei se întâmplă să-ți pui întrebarea: oare am dreptul să scriu? În al doilea roman este vorba despre un doliu, deci întrebarea ar fi:oare am dreptul să port doliu? În cazul celui de al treilea roman întrebarea ar fi: oare am dreptul la această identitate dublă? E neapărat nevoie să aleg una dintre cele două identități sau se poate menține această dualitate, această situație complexă?

– Ce vezi în privirile maghiarilor ardeleni atunci când vorbești despre dubla identitate? Ea e un lucru firesc la noi, ori în priviri se poate observa și ceva ciudat?

– În 2012 eu am petrecut aici o lună. Atunci am câștigat o bursă pe care am primit-o de la Institutul Francez. Atunci de fapt am adunat material pentru această carte. Cea mai importantă învățătură pe care am tras-o atunci a fost aceea că însăși expresia de maghiar ardelean ar trebui pusă sub semnul întrebării, fiindcă la aceste întrebări probabil că un maghiar din Cluj dă alte răspunsuri decât un maghiar din Sfântu Gheorghe.

Atunci când am venit aici am avut în mintea mea câteva stereotipuri, chiar și unele prejudecăți, iar una dintre învățăturile acestei călătorii a fost aceea că maghiarimea de aici nici nu e atât de omogenă, ci în cadrul ei există foarte multe feluri de oameni.Desigur, acum unii ar spune că, evident, sunt mulți oameni și fiecare e diferit. Dar a fost plăcut să constat acest lucru.

– Am pornit de la Panait Istrati. El a scris în limba franceză și el însuși și-a tradus operele în limba română. Cum funcționează acest lucru la Nina Yargekov? Veți traduce în limba maghiară aceste cărți scrise în limba franceză?

– Nu, eu scriu în limba franceză. Am crescut în Franța, acolo am frecventat școala, deci am citit mai mult în limba franceză. După un timp, în copilărie, am mai scris și în limba maghiară, dar franceza o stăpânesc mai bine. În afară de aceasta mie îmi este mai ușor să scriu în limba franceză pentru că acasă am vorbit în limba maghiară, iar în public în limba franceză, ceea ce cred că este o situație cunoscută și pentru ardeleni.

Deci e evident că mă raportez total diferit la limba maghiară decât la limba franceză. Din acest punct de vedere îmi e mai ușor să scriu în limba franceză, fiindcă o pot folosi ca pe un material maleabil pe care-l pot forma și mă pot distra cu el, mă simt mult mai liberă când scriu în această limbă deoarece pentru mine ea are mai puțină încărcătură sentimentală.

Deci îmi e mai ușor să scriu în limba franceză fiindcă mă pot distanța de ea.

– Având în vedere că autoarea nu-și traduce propriile romane, cred că trebuie așteptați doritorii să le traducă.

– Așa este. Deocamdată s-au născut doar traduceri parțiale. În curând va fi publicat un astfel de fragment tradus în revista Philos din Novi Sad (Újvidék). Fragmentul pe care-l voi citi în seara aceasta a fost tradus de un traducător clujean de opere literare, Koros Fekete Sándor. Încă nicio publicație de aici nu mi-a semnalat că ar dori să publice acest fragment, dar sper că se va găsi una care va fi interesată și îl va publica.

– O ultimă întrebare: unde anume te simți acasă?

Aceasta e întrebarea tipică pe care jurnaliștii o pun unei persoane ca mine, cu identitate dublă. Mă simt acasă peste tot și nicăieri.

                                                                   ***

Dublă identitate, dublă cetățenie, dublă identitate națională. Autoarea tânără abordează aceste subiecte în cadrul unor seri de lecturi, în calitate de invitată sărbătorită. Însă deocamdată doar în franceză... ceea ce ia totuși o nuanță din culorile vii prin care această tematică este abordată.




Sus