Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Călimară / Panait Istrati între români și maghiari – în așteptarea lui Kisnarancs

Panait Istrati între români și maghiari – în așteptarea lui Kisnarancs

Citesc comentariile cititorilor maghiari despre micile romane ale lui Panait Istrati, acest scriitor român de calibru european, despre care nu se poate vorbi molcom, deoarece fiecare dintre personajele lui sunt îmbibate în călimara caldă a patimei – personaje care nu pot vorbi încet, ca barcagiii de pe Siret sau Dunăre, care se simt ca acasă în stuful Brăilei.

Kyra Kyralina este tradusă de mult în maghiară – traducerea lui Horváth Henrik (1926) a făcut din Istrati un luceafăr al stufului și a „înecului” brăilean – , iar primirea romanului a fost imediat observată de la cei de la Nyugat: Füst Milán, ba chiar și romancierul Passuth László au scris cu uimire despre aceasta "ouvre" a seminecunoscutului român cu stofă franceză, Panait Istrati.

Până ce în România se vorbea despre Kyra Kyralina ca și despre un fleac,în Europa Istrati pășea spre reflectoarele literaturii moderne.

Interesant cum cei din Ungaria au început să-l iubească pe brăileanul Panait Istrati. În regia lui Maár Gyula deja în 1993 a apărut prima coproducție despre Kyra Kyralina și Codine – filmul regizorului maghiar fiind „confirmat” de Dan Pița, cu celebrul său film din 2014.

           

                      Dragomir și Kyralina - regia maghiară (Maár Gyula,1993)

Uitându-mă la seria de traduceri în limba maghiară a lui Panait Istrati, și mă gândesc, oare de unde această iubire a cititorilor maghiari pentru el?

             

                                Kyralina -regia română (Dan Pița,2014)

Oare viața franceză a românului și prietenia cu Romain Roland aduceau aminte maghiarilor pe Ady Endre, care tot prin Paris și-a ascuțit pana, pentru a se întoarce și a da un aer mondial plaiurilor natale?

Ady se simțea reîntorcându-se acasă ca un călăreț rătăcit: „Se-aude tropotu-nfundat/Al călărețului de-altădată./Sufletul codrilor pieriți/Tresare-n noaptea-nspăimântată.

Panait Istrati este înrudit prin cărările stufărișelor sufletului dunărenilor cu Ady.

Istrati ne înspăimântă nu prin personajele sale, care își trăiesc patimile ca și călăreții rătăciți, ci prin mesajul său crud: tot ce este groaznic, poate fi descris frumos.

Istrati, deci, iubit de români și maghiari. Mai urmează traducerea Naranțulei, ceea ce în maghiară ar avea un titlu mai puțin exotic, în maghiară portocala fiind narancs.

Narancsula? Kisnarancs?

Oare cine traduce povestea lui Marcu și Epaminonda cu dragostea lor comună, Neranțula?






Sus