Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Călimară / Să scriem și noi, ca răspuns: Marin Preda, micsoda író!

Să scriem și noi, ca răspuns: Marin Preda, micsoda író!

Când am editat articolul colegului nostru Mădălin Guruianau întitulat Márai Sándor, ce autor!, mi-am oprimat un zâmbet prietenesc plin de indulgență superioristă, gândind în sinea mea cam așa: ei, ei, iată, cum descoperă societatea românească literatura maghiară, acel spirit maghiar, care își are rădăcina în rebelitatea genetică și submersitatea tristeții ale stepelor îndepărtate așișderea.

Acum însă stau buimac în fața acestui articol Acum eu simt presiunea benignă a surplusului emoțional.

– Marin Preda, ce scriitor!

Iată, au trecut cinci zile și oriunde încerc să citesc ceva, mi se tipăresc pe retina subconștientului chipurile femeilor lui Preda din Cel mai iubit pământeni: Nineta, Căprioara, Matilda și Suzy Culala.

Huh, ce roman.

Neputând face pasul despărțirii finale de roman – atmosfera lui umplund până la refuz fiecare colț al sertarelor emoționale strict intime –, așteptând ca timpul să-mi vindece rănile catartice, am început să caut Cel mai iubit dintre pământeni în limba maghiară. E imposibil, gîndisei, ca să nu fie tradusă.

La anticariate am fost deja primit ca vechi pacient al bipolarității depresive literare: un ungur, care caută Cel mai iubit dintre pământeni în limba maghiară. Cică vrea să vadă, cum s-a descurcat traducătorul cu graiul de Teleorman al lui Marin Preda.

Dar iată ce pățesc. Ca și activitate compensatorie mă pune dracul să mă uit la filmul cu titlul similar: Cel mai iubit dintre pământeni (1993).

Doaaamne, ce decepție!

Să faci dintr-un personaj care este cel mai iubit dintre pământeni, pentru simplul fapt, că este iubit de micuța Silvia (fiica sa) și de iubita sa, Suzy Culala... un story gulagizat, cu comuniști răi și profesori universitari ca victime ab ovo firești – doaaamne!

Ca să nu înțelegi din acest roman că se petrece contratimp și că opririle bruște/bruscate între cer și pământ (telecabina), respectiv mustrarea de conștiința solarisiană (Lem - Solaris) sunt cheile adevărate ale mesajului romanului... Ca să nu înțelegi că începutul – furtul soției altuia – și sfârșitul – uciderea trecutului încornorat cu chip uman – sunt cheile adevărate ale romanului și nu cheile penitenciarelor viu-striate, cu gardieni grași, inumani, râgâioși și sleioși...

Tudor Caranfil a avut perfectă dreptate când a scris următoarele: “Consultant literar al proiectului: Ion Cristoiu. E prima oară în istoria cinematografiei când se face vorbire de un consultant literar. Filmul ar fi avut nevoie de un... consultant cinematografic!").

Mă gândii: ce ar fi făcut din acest roman Aleksander Scibor-Rylski (scenaristul lui Andrzey Wajda la Omul de marmură/Czlowiek z marmuru)! O bijuterie, sunt convins.
Agnieszka și Suzy – ce posibilități! Ce comoară ascunde însăși ideea, conform căreia ajunge să fii iubit de două ființe umane feminine ca să fii liber și fericit rătăcitor ale acestor tărâmuri pământești! Există mesaj mai adevărat scos din scenariul vieții de toată zilele?
 

Așadar, iată, nici azi nu “am scăpat” de presiunea romanului Cel mai iubit dintre pământeni.
Oare când vom citi, noi, maghiarii, în limba noastră maternă?

Ca să-i răspundem cu aceași monedă intelectuală nobilă colegului Mădălin Guruianu, care scria pe www.corbiialbi.ro: Márai Sándor, ce autor!

Să scriem și noi, ca răspuns: Marin Preda, micsoda író!












Sus