Joi, 18 Iulie 2019
Joi, 18 Iulie 2019


Călimară / Cuget – Florina este o copilă, care se joacă cu cei mari

Cuget – Florina este o copilă, care se joacă cu cei mari

Mărturisesc, că am deschis cartea Florinei Vaipan cu rezerve, deoarece genul proclamat – publicistică literară – m-a dus cu gândul la acele texte intelectualizate care nu prea aveau priză la noi, fetele de 18-19 ani. În lumea de azi, când se varsă peste tineri sute și sute de informații, scandaluri, lucruri incredibile, revoltătoare și halucinante, nu e de mirare că mulți am ajunș cam paralel cu tot ce are legătura cu jurnalismul, cu publicistica, fie ea de o bună calitate, cum este de exemplu arhicunoscuta publicistica literară.

Abia am trecut însă de primele schițe – și aici mă opun ideii lui Szabó Csaba, conform căruia textele Florinei Vaipan se încadrează în categoria publicisticii literare –, m-am simțit prima dată ușurată, iar mai târziu copleșită de atmosfera acestei colecții de schițe, care par ca niște sâmburi de nuvele, texte care au fără doar și poate o valoare aparte, însă s-ar fi putut aștepta câteva luni, în care acești “sâmburi novelistice” să încolțească într-un roman modern, prin comasarea personajelor și găsirea unei cadru geografic mai bine definit.

      


Oare nu s-a gândit Florina Vaipan să comaseze aceste “story-uri” într-un roman?

Sau poate avem în fața noastră un travaliu literar? Acum se naște romanul, sau mai bine zis așa se naște? La aceste întrebări nunai autoarea poate răspunde.

Școala secuiască descrisă de Florina pare la prima vedere o școală fondată de Tamási Áron, definită însă prin Ion Creangă. Adică: ceea ce descrie Florina este școala ca atare, clădirea cu cele 77 de minuni ale vieții, trecând nu numai codrii de aramă, dar pășind și deasupra chipurilor de lut ale strămoșilor – cei care sunt în fața noastră, cei mai în vârstă, cei înțelepți.
Nu pot să nu observ cum arde textul Florinei – arde prin setea de adevăr și frumusețe umană simplă, arde ca o forță care curăță de clișee și preconcepții spiritul tuturor, care vin în apropierea cărții.

Povestea lui Ion și Lăpușneanu (Ana și Florica) m-a făcut să râd singură, eliberată cumva de frumusețea grea a schițelor.

Mi-am adus aminte bacalaureatul meu din 2016, când la oral am ținut fără să vreau o prelegere despre dragoste și prietenie, o prelegere care trebuia să acopere cumva nesiguranța mea în ceea ce spun (nu știam la ce se referă exact întrebarea, deci m-am apucat de filozofat) și trebuia să conving examinatorii, că sunt de nota zece.

Așa de mult m-am complicat cu diferențele și asemănările dintre dragoste și prietenie, că la un moment dat n-am mai știut cum e una și alta, și mi-a fost frică să recunosc, că m-am pierdut total în propria “prelegere”. Catastrofa a sosit când am încercat să explic, cum e cu sexul, că la prieteni nu este obligatoriu, însă la îndrăgostiți parcă ba… și lucruri din astea, copilării, care prevesteau eșecul total al logicii și o notă foarte mică la română.

Fiind însă ultima – litera V cu care defilam întotdeauna ultima la examene (Vizeli) au înmuiat însă profesorii obosiți, care de la ora 8 diminiața ascultau măgăriile noastre – așa că toți au dat din cap, spunând, că iaca, e ora 18 și nu s-au mai gândit că o să audă ceva așa de interesant.

Și iată, acum îmi dau seama, cât de mult m-am atașat de acest mic volum al Florinei Vaipan. Am impresia că mi-a fost dirigintă într-o altă lume, și aveam discuții serioase în pauze, ea iubindu-mă mai ales pentru faptul că aveam “gura mare” și îmi plăcea să contrazic oamenii, să caut alte unghiuri de vedere.

Ceea ce mi-a închis însă gura, este schița cu iubirea, ca atare – iubire care nu are limbă maternă pământească. Cele mai frumoase schițe se clădesc în jurul iubirii în acest volum, și școala – deși pare tematică dominantă – are numai rol de cadru, rol de ring, unde se întâlnesc sentimentele adulților și ale copiilor.

Dar mă opresc aici, că văd, iarăși mă pierd în propria “prelegere”, dându-mi seama, că Florina este la o adică o copilă, care se joacă cu cei mari, arătându-le cum sunt ei: în școală, în Secuime, lângă cafea, la Benidor sau în menghina dragostei.

Merită citit volumul.


Cartea se poate comanda la adresa comenzi@vilaghirnev.net. Prețul cărții este 20 lei + 2.00 lei în România (prin Poșta Română) și 20 lei + 5.60-15.00 lei în străinătate (tot prin Poșta Română). Banii se trimit în contul bancar RO63 INGB 0000 9999 0276 0009 - ING Bank Cluj, beneficiar Polysoft SRL.




Cu această ocazie acceptăm și donații pentru susținerea sistemului de sprijin Corbii Albi acordate tinerilor din România și Ungaria, pentru a se instrui și a comunica pe amândouă limbi: în română și maghiară. Aceste donații se trimit pe contul Asociației Clubul Media Corbul Alb, cont bancar RO50BTRLRONCRT0265686801 – Banca Transilvania Cluj, cu obiectul: DONATIE.













Sus