Miercuri, 11 Decembrie 2019
Miercuri, 11 Decembrie 2019


Călimară / „Ce se naște din mâinile mele” – interviu cu poeta Láng Orsolya

„Ce se naște din mâinile mele” – interviu cu poeta Láng Orsolya

Adevăratul poet este un vizionar permanent, vede lucrurile într-un fel și le varsă pe hârtie într-o mie de feluri. Láng Orsolya este o poetă, o scriitoare distinsă în lumea formelor și a viziunilor, adică în lumea animațiilor și a filmelor. Ea s-a născut în Satu Mare, a terminat liceul acum zece ani, dar încă și astăzi își dedică zilele activităților care încă de atunci i-au devenit cele mai îndrăgite.



A terminat la Liceul de Arte din Târgu Mureș, specializarea arte vizuale, iar astăzi lucrează la propriul film de diplomă, la Facultatea MOME (Facultatea de Arte Moholy) din Budapesta.

Între timp, a studiat cinematografie, fotografie și media la Universitatea Sapientia EMTE din Cluj.

Vizualitatea și exprimarea prin forme, au devenit parte din viața de zi cu zi a artistei Láng Orsolya. Ea a lansat două cărți, primul Tejszobor (Sculptură de lapte), iar anul trecut cartea de poezii, Bordaköz (Între coaste) și a câștigat numeroase premii.

Ceea ce m-a motivat să știu mai multe despre ea, au fost ineditele gânduri puse într-o taină de cuvinte și dorința mea de a cunoaște izvorârea acestea. Láng Orsolya a decis să-mi răspundă la întrebări cu mare drag.
 

– Cum ai început să scrii, ce a însemnat atunci și ce înseamnă astăzi scrisul pentru tine?

– „Încă în gimnaziu mi-a făcut plăcere, iar în liceu am devenit conștientă de ceea ce scriu, datorită orelor de limba maternă. Profesoara mea a văzut ceva în mine, ceva diferit de ceea ce eu văzusem și îmi închipuisem. Eu percepeam acest act, ca fiind ceva ce nu necesită preocupare, iar din această frământare inspirațională s-au născut câteva creații, pe care le pot numi creații și azi. În prezent, sunt nevoită să ma autoinvit la o frământare pentru a putea scrie” – ne explică.

– Despre ce scrii de obicei? Și cât de des?

– „Mă preocupă să scriu despre toate acele lucruri pe care le trăiesc. Iar, nu atât de des, doar cât de des este nevoie și simt nevoia. Port lucrurile, care mă preocupă și macină cu mine mult timp, înainte să le scriu, ca să le pot degusta din toate aspectele. Încerc să le rezolv, și dacă găsesc vreo soluție, le scriu pentru a nu le uita.”

– Din ce s-au inspirat cele două cărți lansate?

– „Din toate problemele personale, peste care am dat până în momentul de față” – afirmă Orsolya.

– În cartea Tejszobor (Sculptură de lapte), scrisele sunt alăturate cu graficele tale personale. Aceste două se completează, sau grafica creează o esență aparte?

– „Nicio formă de artă nu spune mai mult, poate comunică altminteri. Așa am crezut că grafica are avantaj, comunică plurivalent. Dar o pot numi ca o formă de expresie care a vrut să se elibereze din mine, să se clarifice, să mă golesc.”

– Coperta și titlul cărții Bordaköz (Între coaste) ce înseamnă până la urmă?

– „Între coaste este o denumire anatomică. În spatele coastelor se află toate acele organe, care ne țin în viață. Deoarece aceste poezii sunt plăsmuite din propriile mele experiențe, am stabilit ca titlul să fie unul, ce leagă sensurile și numește fiecare poezie în parte, cum face pieptul. Tonalitatea cuvântului în sine, duce gândul la un loc anume. Coperta prezintă un obiect simplu, care se află pe blocuri, la ventilatoare, pentru a împiedica căderea păsărilor în ele. Seamănă cu o colivie, iar barele sunt coastele.”

– Cum te raportezi la premiile primite și la opiniile cititorilor tăi fideli?

– „Eu mă bucur pentru un premiu, dacă înainte am putut realiza ceva de care sunt mulțumită, ceva ce nu aș fi putut face mai bine în momentul respectiv. Și este într-adevăr  o  bucu-
rie, când creația întâlnește placul lectorilor, pentru că nu există poezie pentru toți. Fiecare poezie trebuie să își găsească cititorul...” 

                                                                 ***

Láng Orsolya promite să își continue activitățile: „voi desena, voi regiza și voi scrie. De multe ori îmi este necunoscut, ce se naște din mâinile mele.”



















Sus