Miercuri, 13 Noiembrie 2019
Miercuri, 13 Noiembrie 2019


Călimară



Drumul către țelul inițial este cel care experimentat fiind, relevă în fapt un scop aflat în subsidiar pe care îl descoperă aparent întâmplător, dar care dovedeste a oglindi buchetul de dorințe ascunse și descoperite prin dorința de a accede la modelul de viață simplă și nepervertită de solicitările vieții din înalta societate.



Originea Máriei Dancs nu a vrut să fie dezvăluită nici de cea care a purtat acest nume, nici de Grigorescu și, probabil, nici de cei câțiva prieteni apropiați ai artistului! Iar mai târziu nici de fiul său, de nora sa, respectiv de nepoți. Fiecare a avut propriul interes bine definit în acest sens. Unul dintre mormintele Grigorescu, înconjurate cu grilaj de fier, este, potrivit crucii, al maestrului, cel din stânga al fiului său Gheorghe, după cum arată inscripția monumentului funerar. Cel de-al treilea mormânt, îngrijit, nu este inscripționat. Probabil este mormântul Mariei Danciu, deoarece nici unul dintre nepoți nu a fost îngropat acolo



„În 1844, vine la Craiova la chemarea boierimii acestui oraș, pentru a înființa o școală de muzică pe lângă Teatrul Național. În 1846 se întoarce la București ca profesor la Institutul Francez (chemat de boierul Slătineanu). În 1848 în Bucureștiul ocupat de trupele rusești și turcești, Omer Pașa se căsătorește cu sora lui Georg, care își urmează sora la Constantinopole. Aici devine pianistul Porții pe lângă sultan. A ocupat funcții în armată și a primit rangul de bey. A avut misiuni în Țara Românească și a rezolvat o serie de probleme în favoarea țării sale. A participat la războiul Crimeei dintre turci și ruși (1853–1854). După război s-a stabilit definitiv la Craiova.”



Și acum România devansează Ungaria în manegementul literaturii? Și atunci de ce se plânge non stop în România, că lumea nu citește?



Societatea maghiară autonomă din România începe să prezinte tot mai multe semne ale însănătoșirii, îndepărtându-se tot mai categoric de manelismul post-socialist, caracterizat prin pasivitate, servilism, subinformație,incultură și mai ales lipsa inițiativei.



Titlul traducerii în limba maghiară pare a fi una mai expresivă decât „varianta” română: ”Utolsó névjegykártya”, adică „Ultima carte de vizită”. Un roman al așteptării dispersate... Predarea cheii – mișcări stereotipice, mână în buzunar, cheile pescuite clănțănind, și startul desigur, startul spre întuneric, călătorie în abisul nopților nedormite, „priviri hipnagogice”. Uf, ce roman!



Silviu Măcrineanu, ”Omul mare de la Mare” cum e alintat de colegi, a lansat recent o carte, intitulată ”Privirea spre cer”, prin grija editurii Celebris din Constanța. O carte voluminoasă, de 400 de pagini, în care autorul și-a propus să răspundă – măcar în linii mari – celor care l-ar întreba: ”Cine ești? De unde vii? Încotro mergi?”




Sus