Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Business / Ageco – afacerea cu un Trabant și chipsuri

Ageco – afacerea cu un Trabant și chipsuri

Sunt foarte puțini oameni care nu a auzit sau citit în viața lor cel puțin un banc despre județul Sălaj. Internetul este plin cu glume cu Sălajul. Eu am auzit foarte multe de la prietenii din Bihor și din Cluj și recunosc că m-am distrat de minune pe aceste bancuri, în pofida faptului că și eu sunt din a acest județ.

„Arheologii au descoperit un județ necunoscut între Bihor și Cluj: ar putea fi legendarul Sălaj” (titlul unui articol din Times New Roman); „NASA plusează! După Marte, a trimis un robot să caute urme de viață și în Sălaj (titlul unei articol din Times New Roman)”.

Aceste bancuri sunt lucruri drăguțe și sunt convins că noi toți sălăjenii putem râde de acest lucru, că noi – cel puțin așa ține mitul urban – avem simțul umorului mult peste mediu.

Dar pe lângă faptul că județul Sălaj „nici nu există”, la noi sunt mulți oameni creativi și descurcăreți în viață, Zalăul fiind – cel puțin conform sălăjenilor – orașul „fabricilor mici”.

Cred că despre fabrica de țevi și tuburi, Tenaris-Silcotub, sau fabrica de cauciucuri Michelin, a auzit deja aprope toată lumea. Dar, de data asta, aș vreau să vă prezint o fabrică mult mai mică, dar cu ambiții.

Este vorba despre o fabrică de chipsuri, Ag & Co Prod Com, care face chipsuri sub denumirea de Ageco.

Această fabrică a fost fondată în 1991, de către Ovidiu Lapadat și asociatul lui.

Lângă o cafea domnul Ovidiu mi-a povestit cum au început ei, toată afacerea asta.



– La doi ani după revoluție eram la o bere cu un coleg de-al meu de muncă. La un moment dat, când aveam deja un chef mai bun și deveneam relaxați, mi-a zis colegul ăsta al meu: – Bă Ovidiu, hai să facem o firmă și noi. La care am zis, bine, hai să facem. Dar auzi, eu nu am bani, dar am un Trabant, dacă îți convine, îl băgăm pe ăsta în firmă – am zis eu mai mult în glumă – mi-a povestit Ovidiu.

Dar iată că nu era doar o glumă și în scurt timp firma era fondată. Ideea cu chipsuri a venit de la colegul lui Ovidiu.

– Eu nici nu știam ce sunt alea chipsuri. Îți dai seama, în 1991, la noi în zonă nu era așa ceva. Dacă știu bine, noi eram primii în țară care se ocupau cu așa ceva – îmi explică nostalgic.

– Dacă nu ați văzut încă așa ceva, cum ați reușit să ajungeți la producție?

– Păi, cum am făcut chipsurile? Știam că rondelele vin subțiri tăiate, prăjite în ulei. Deci nu era mare șmecherie, mă gândeam eu. Probele le-am făcut acasă în tigaie.

Am făcut rost de un termometru, care citea și peste 100 de grade celsius, am tăiat cu cuțitul fain-frumos rondele de cartofi și le-am băgat în tigaie, să vedem cât timp trebuie până când se prăjește – îmi spune cu un zâmbet pe față de parcă făcea o călătorie în timp.

– Noi nu am avut bani pentru scule profesionale, cred că nici nu puteam cumpăra așa ceva în țară. Așa că
a trebuit să facem tot, cu mâna noastră. Friteuzele le-am făcut din rezistențe de la o mașină de spălat. Nu aveam mașină să curățăm cartofi, lucram cu cuțitul 100 -150 de kilograme pe zi. Nu o să uit niciodată momentul când am vrut să facem prima tură de chipsuri, în friteuza noastră confecționată cu mâna noastră. Am umplut friteuza cu ulei, am dat puterea la maxim pentru încălzirea uleiului, am pus mulți cartofi deodată... puff, totul a fost pe podea. Na, zic, bun, temperatura e prea mare. Și tot așa era, probe, probe, până când am ajuns să învățăm cum trebuie făcut – zâmbește Ovidiu.



– Distribuția?

– Când am început distribuția, lumea habar nu avea ce sunt alea, chipsuri. Treceam prin magazine și am văzut că toată lumea a scris sub pungă „cartofi prăjiți”. Era o altă lume. Acum știu că pentru voi, tinerii, e cam greu de imaginat. Dar asta era, și de aici am ajuns să fac distribuție cu chipsuri și în Austria...

                                                                          ***

Vă mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult să ascult despre nașterea firmei. În vocea lui era ceva nostalgic, parcă vorbea despre o altă lume. Azi ar fi greu de imaginat cum se poate începe o afacere fără experiență în domeniu și fără aparate profesionale. Pentru mine asta este o dovadă că omul cu munca și cu creativitatea poate să facă orice ce dorește.

În prezent, domnul Ovidiu nu mai are asociat și pe lângă chipsuri face și distribuție cu produse alimentare. Firma are 7-8 angajați, modernizările de producție sunt în toi.







Sus