Sâmbătă, 07 Decembrie 2019
Sâmbătă, 07 Decembrie 2019


Business / Conviețuire cu cântec – măgari, unguri, greci și ruși

Conviețuire cu cântec – măgari, unguri, greci și ruși

Obținerea ”permisului de conducere al măgarilor” (adică să urmez un curs în acest sens la o fermă specializată în domeniu), nu era deloc ușoară. De ce? Explicația este simplă: omul râde când vede măgarul, crede că acest animal este un prost, un bleg, un bufon al regnului animal.


”Cursul” a avut loc într-o fermă din Ciprul de Sud (partea greacă), într-o atmosferă veselă, bătrânul măgar de servici – ”materialul didactic” – fiind adus chiar în mijlocul restaurantului special, candidații având posibilitatea să vadă din toate unghiurile demonstrațiile legate de tematică, începând cu pasul alătur de măgar, harnașament, coborâre, urcare și... primul ajutor.


Cursul fiind făcut în limba rusă – firmele turistice rusești devenind în ultimii ani vestite în Ciprul de Sud (partea greacă) –, noi, adică eu și soția, singurii cu pașaport UE (maghiar), nu prea am înțeles prea mult, deși câteva propoziții erau traduse și în engleză special pentru noi.


Lipsa informaților – și nu în ultimul rând orgoliul ”singurului european prezent între ruși” – m-a făcut încrezut, ba mai mult, chiar atotștiutor, apucându-mă de fotografiat exact atunci când se dădeau ultimele informații și indicații înaintea ”examenului” propriu zis. 


În timp ce fiecare candidat și-a primit ”măgarul de examen”, în funcție de caracteristicile personale (înălțime, temperament, compatibilitate), eu făceam fotografii, trezindu-mă cu imprevizibilul Dionis, băiat bătăuș cu mare trecere pe la măgărițe, care a observat imediat că a primit numai un singur ”karob” (roșcove/szentjánoskenyér) de la mine, în loc de două (mirosind buzunarele mele după păstaia gustuoasă).


Râmânând singur cu el, au și început problemele, deoarece nu m-a lăsat să mă urc pe el. Examinatorii se uitau la mine și la încercările mele haioase (din punctul lor de vedere) și au vrut să-mi aducă scăunelul, ceea ce însemna deja o rușine pentru un ”european”, între ”rușii” care s-au descurcat incredibil de bine.


Dionis având și o statură mai mică, cu un piept dezvoltat, nu reușeam nicicum să pun piciorul în felul ”învățat”, așa că am ajuns la limita disperării. Instructorul, Kolea, s-a îndreptat rapid spre mine, și crezând că sunt grec și nu știu rusa, a început să-mi spună în greacă, că măgarul nu este cal. (Deci nimic nu a fost valabil ce am învățat la cele căteva ore de călărit din Ardeal...)


Ca să fie ”examenul” și mai greu, Dionis s-a apucat de depășit (ceea ce era interzis), căutând măgărița Katia, de care era interesat. În aglomerația produsă de neîndemânarea mea (”bară la bară”) mi-am pierdut telefonul, lăsându-l pradă ”măgarilor ruși”. Încercarea mea disperată de a-l întoarce pe Dionis era sortit din start eșecului. Măgărița sa, Katia, era în față, trebuia neapărat s-o ajungă.

         

Cu chin cu vai am făcut prima tură de examen, dând slavă Domnului, că nu am căzut de pe Dionis, însă instructorul mi-a arătat, că... mai avem o tură... de rezistență.

Încurajat în rusă și greacă am reușit la urmă să fac tura a doua – Dionis devenind ca mielul lângă Katia sa –, salvând cât de cât prestanța ”pașaportului maghiar”.


Bucuria mea a fost însă scurtă, deoarece soția mea – instruită și ea în limba rusă, încurajată în greacă –, a făcut o greșeala de bază ”a condusului”, fiind astfel călcată pe laba piciorului de către măgarul său cu numele de Kim, adunând o rană pe degetul mare, sângerând spectaculos.


Și iată, la sosirea echipei de prim ajutor, cei doi ”europeni” semeți, cu ”magyar útlevél”, au ajuns iarăși în centrul atenției, rușii uitându-se compătimitor spre noi.

La ceremonia de înmănare a permiselor am fost felicitați în limba greacă, instructorul șef încercând să descifreze ciudatele litere din numele nostru... SZABO...


Noroc că aveam puțini ”spectatori” la descifrat nume ungurești, deoarece între timp simpaticii colegi ruși s-au apucat deja de cântec și dans – Katiusa... 

Doar nu poți lăsa obținerea ”permisului de conducere a măgarilor” fără serbare.






Sus