Miercuri, 21 August 2019
Miercuri, 21 August 2019


Business / Doi tineri români din două orașe din afara Transilvaniei, două ore în „ungurescul” 1568. Ce a ieșit?

Doi tineri români, două ore în „ungurescul” 1568. Ce a ieșit?

Ce te faci atunci când doi tineri, o fată și un băiat, se hotărăsc ca prima lor întâlnire oficială să aibă loc într-unul dintre cele mai cunoscute restaurante din comunitatea maghiară din Cluj, Bistro 1568?

Răspunsul este: continui să citești acest articol pentru a te amuza de emoțiile pe care cei doi le-au avut pe parcursul celor două ore, dar și pentru a afla mai multe despre locul în care aceștia au petrecut o seară minunată împreună.

Este, de fapt, vorba despre mine prietenul meu Ștefan, doi oameni veniți de departe, din două orașe (Slobozia – eu, Iași - el), care nu se aseamănă deloc cu cel care ne-a devenit de câțiva ani casă, Clujul, și care, intrând în Bistro 1568, un restaurant cochet, cu nume simplu, dar încărcat de înțelesuri pentru cei ce cunosc istoria Transilvaniei, se așteptau la o experiență complet diferită.

La fel cum amintește și numele, de cum am intrat înăuntru am fost surprinși de diversitatea clienților, aceștia vorbind în diverse limbi și având parcă fiecare trăsături distincte și o poveste unică în spate.

Diversitatea din restaurant s-a reflectat și în meniu, care, de altfel, este trilingv, și care avea cel puțin tot pe atâtea varietăți de mâncare din diferite zone ale Transilvaniei.

După ce am ales ce să servim, ne-am luat răgaz de câteva minute să aruncăm mai atent o privire în jur și să observăm ce ne înconjoară : o atmosferă relaxata, de weekend, cu familii stând la masă și copii prin preajmă, cu o doamnă care cânta ușor, cu o voce suavă, jazz și, în mijlocul tuturor, chelnerii, agitându-se de la o masă la alta să preia cine știe ce comandă și să aducă altora mâncarea.

Venind din medii în care comunitatea maghiară se rezumă la câțiva oameni și în care mâncarea specifică este prezentă doar în cărți de bucate, seara petrecută în mijlocul maghiarilor de aici a fost de neuitat. De la gulașul delicios, până la atmosfera deosebită creată de muzica jazz de pe fundal și de luminile difuze, totul a contribuit la conturarea unui cadru special, memorabil chiar.

Deși era potrivit (sau nu) cu mâncarea tradițională pe care ne-am comandat-o, am avut alături și un pahar de vin, ca să nu uităm de Moldova noastră dragă și de podgoriile sale.

După ce am discutat câte-n lună și în stele, la desert am avut ceva inedit, un kürtöskalács cu măr și créme brulée. Acesta a fost cu adevărat încununarea unei seri frumoase, care prin acorduri de jazz din partea doamnei Edina Fodor și prin încărcătura istorică a locului, ne-a purtat mai apoi pașii în ninsoarea de afară și ne-a încălzit suflarea, plimbându-ne mai departe spre casa cu un sentiment plăcut.





Sus