Joi, 14 Decembrie 2017
Joi, 14 Decembrie 2017


Business / Rusul Bulgakov ca platformă interculturală româno-maghiară. Cu pisică inclusă…

Dacă în anul 1848 erau tineri români cu idei progresiste la Budapesta (și, mă rog, nu era acea situație geo-politică) cu siguranță și ei, laolaltă cu Sándor Petőfi, mergeau la Cafeneaua Pilvax. Un loc unde se întâlneau poeți, artiști, ziariști și… revoluționari. În Café Bulgakov din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg găsești cam aceeași gen de oameni ca și în Pilvax, mai puțin revoluționari. Pe ei i-au înlocuit boemii… Și o pisică simpatică.

Aura artistică a localului este „împodobită” și de faptul că proprietarul este chiar fiul celebrului scriitor maghiar György Méhes, Nagy Elek, cel care, într-un moment de euforie personală, a cumpărat castelul de la Gilău. Să nu uităm nici faptul că Café Bulgakov a fost deschis în anul 2002 (primar era încă Funar…) de nimeni altcineva decât „împăratul” poeziei maghiare, György Faludy. Acestea fiind scrise, să nu ne mire deloc că localul este frecventat aproape în exclusivitate de maghiari. Și de o pisică, numită de unii Petőfi – Eminescu pentru a atrage, poate, și clientelă vorbitoare de limbă română.


Pisica, în brațele artistului vizual Andrea Jánosi, care "cimentează" relațiile interetnice în cafeneaua literară

Dar situația nu este chiar așa de alarmantă: adică, din fericire, Café Bulgakov nu este frecventat doar de maghiari. Sunt și corbi albi care, după spusele lor, se simt bine aici. 

Trăind în lumi paralele


Născut în Cluj/Kolozsvár/Klauseburg, și crescut tot aici, locuind în Capitala Transilvaniei, eram obișnuit să trăiesc în lumea mea maghiară, paralelă cu cea a majorității românești. Desigur, pe strada Mehedinți (rămâi fără dinți) din cartierul pe nedrept rău-famat Mănăștur („Până aici democrație, de aici încolo Mănășturul!”) nu aveam cum să „evit” influențele românești, dar mai apoi s-a creat o insulă „autonomă” maghiară în jurul mei. 


Mai precis, l-am creat eu: părinți maghiari, rude maghiare, prietenă maghiară, studii în limba maghiară, loc de muncă la cotidianul regional de limbă maghiară Szabadság. Trăiam, deci, într-o lume paralelă, cu o puternică componentă identitară și lingvistică, dar și una care ținea de valori, repere profesionale, artistice și personale. Bulgakov a fost doar un „adaos” la ceea ce s-a creat până atunci.

Până acum câțiva ani întâlneam rar persoane vorbitoare de limbă română în Bulgakov. M-am și mirat de mai multe ori când am auzit pe cineva vorbind în limba română. Azi, însă, vin din tot mai mulți români în Bulgakov. De ce, i-am întrebat. 

 Îmi place aici, vin din ce în ce mai des. L-am invitat și pe oaspetele meu din Moldova – ne-a spus unul dintre ei. 

Cu toate că, din cunoștințele noastre, nu este niciun ospătar de limbă română, mai mult, nu se organizează nici un eveniment pentru majoritatea lingvistică și etnică din acest oraș, românii contiună să vină la Bulgakov.

 Mâncarea e bună și la un preț moderat. Într-adevăr nu este nici un eveniment în limba română, toți angajații sunt maghiari, dar ne simțim bine aici – spune altcineva.

Cu timpul, Bulgakov a devenit a mini-platformă interculturală. Se speră că pisica alb-negru Petőfi-Eminescu va ajuta la cimentarea acestor relații…

****
Mai multe despre locația interculturală pe blogul autorului.




Sus