Marţi, 19 Septembrie 2017
Marţi, 19 Septembrie 2017


Bolyai2 / Modernitatea Universității Francisc Iosif din Cluj

Modernitatea Universității Francisc Iosif din Cluj

Ideea înființării unei universități la Cluj a apărut încă din 1848, dar condițiile politice prielnice pentru acest plan au apărut doar după compromisul austro-ungar din 1867. După multe discuții și lupte, Parlamentul Ungar a aprobat înființarea universității în octombrie 1872.

Universitatea denumită Universitatea Maghiară Regală din Cluj (Kolozsvári Magyar Királyi Tudományegyetem) cu limba de predare maghiară și-a deschis porțile în 12 noiembrie 1872 cu patru facultăți: Drept; Medicină; Litere; Matematică și Științele Naturii. În primul an la cele patru facultăți au predat 40 de profesori și au studiat 258 de studenți. Numărul studenților a crescut treptat, atingând maximul de peste 2400 în anul universitar 1911/12.

 

Începutul a fost foarte greu datorită lipsei clădirilor corespunzătoare cât și a profesorilor. A existat o oarecare nemulțumire din partea localnicilor pentru că au fost aduși mulți profesori de la Budapesta, dar în Transilvania au fost puțini care puteau deveni profesori universitari. De exemplu la matematică au fost nominalizați poliglotul BRASSAI Sámuel (1800–1897) și inginerul matematician MARTIN Lajos (1827–1897), dar în ciuda pregătirii lor corespunzătoare, nici unul nu avea doctorat, care și atunci a fost o cerință primordială. Pentru a trece peste acest inconvenient au hotărât acordare titlului de doctor onorific (un fel de Doctor Honoris Causa) celor doi, cu acordul ministerului al religiilor și educației.

Trebuie menționat că învățământul de atunci a fost foarte centralizat, chiar și pentru angajarea unui om în administrație trebuia acordul ministerului.

Din anul 1881 universitatea purta numele împăratului și regelui Francisc Iosif: Universitatea Maghiară Regală Francisc Iosif din Cluj (Kolozsvári Magyar Királyi Ferenc József Tudományegyetem). În tot timpul existenței sale a avut o catedră de limba și literatură română, condusă de Grigore Silași (Szilasi Gergely) între anii 1872–1886 și Grigore Moldovan (Moldován Gergely) între 1886–1919. Silași a fost decan al facultății de litere în anul universitar 1883–1884, iar Moldovan decan tot la aceeași facultate în anii 1892–1893 și 1902–1903, și rector în anul universitar 1906–1907. De remarcat că în aceea perioadă decanii și rectorul au fost aleși pe un singur an universitar.
     
În perioada 1893–1902 în locul clădirii vechi cu un etaj a fost construită una impozantă cu două etaje (în partea nordică chiar cu trei), clădire care astăzi servește Universitatea Babeș–Bolyai.
 
Într-un timp scurt, doar două-trei decenii, universitatea a căpătat un renume, fiind nu numai un centru al educației ci și al cercetării. Amintim aici doar pe câțiva matematicieni în tabelul alăturat, care au lucrat perioade mai lungi sau mai scurte la Cluj, și au contribuit la dezvoltarea matematicii, astfel o serie de teoreme, metode, noțiuni îi poartă numele lor.

Remarcăm câteva aspecte ale vieții universitare pe care și azi le considerăm importante. În 1880 s-a interzis fumatul în toate spațiile universității. Studenții scutiți de taxe au beneficiat și de reducere la transport cu trenul. Am fi tentați să credem că sistemul de credite introdus în învățământul universitar în urmă cu câțiva ani este o invenție nouă. La universitatea clujeană de atunci studenții puteau alege cursurile destul de liber, nu exista a ordine predefinită. Erau multe cursuri opționale, unele predate numai din 4 în 4 ani, ca fiecare student care dorește să urmeze un anumit curs, să poată să facă. Astfel, de exemplu profesorul de matematică VÁLYI Gyula propunea un curs de geometrie neeuclidiană bazată pe lucrarea Appendix a lui BOLYAI János la fiecare patru ani.

În mai 1919 prima etapă a Universității Francisc Iosif a luat sfârșit prin cedarea clădirilor și bunurilor universității de către rectorul în funcțiune autorităților române după insistența acestora. Studenților nu li s-a permis să și-le dea examenele, astfel universitatea a fost nevoită să se refugieze la Budapesta, unde a funcționat în condiții precare până în 1921, când orașul Szeged s-a oferit să-o găzduiască. În toamna anului 1919 la Cluj își deschide porțile universitatea cu limba de predare română, care din 1927 poartă numele regelui Ferdinand I.

     
În toamna anului 1940 după arbitrajul/dictatul de la Viena o parte a universității s-a reîntors la Cluj, restul a rămas la Szeged și funcționează și astăzi ca Universitatea din Szeged. În perioada 1940–1945 universitatea a funcționat în structura de dinainte de primul război mondial cu o singură modificare: s-a creat facultatea de științe economice.

După formarea guvernului Petru Groza în martie 1945, autoritățile sovietice s-au retras din Transilvania permițând Universității Regele Ferdinand I revenirea la Cluj de la Sibiu și Timișoara unde s-a refugiat în 1940. În mai 1945 regele Mihai emite decretul lege nr. 407 prin care “se înființează la Cluj, pe data de 1 iunie 1945 o Universitate de Stat cu limba de predare maghiară....” (sublinierea în original), care ulterior a fost denumită Universitatea Bolyai (în cinstea nu numai a matematicianului genial BOLYAI János, ci și a tatălui său, BOLYAI Farkas, care a fost și matematician și filolog). Prin această decizie Universitatea Francisc Iosif de facto a încetat să existe.

Clădirea terminată în 1902 este astăzi clădirea principală a Universității Babeș–Bolyai. Universitatea Regele Ferdinand I în 1948 în urma reformei învățământului este redenumită Universitatea Victor Babeș, și cele două universități clujene în 1959 sunt unificate sub denumirea de Universitatea Babeș–Bolyai.



                            Evoluția în timp și în spațiu a universității/universităților clujene




Sus