Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Bolyai2 / János Bolyai și Clujul

János Bolyai și Clujul

La 10 februarie 1860 în Kolozsvári Közlöny (Buletin de Cluj) a apărut următorul articol:

(Necrolog) Unul dintre bărbații de vază ai epocii noastre, genialul matematician, inginer-căpitan în rezervă János Bolyai de Bolya la 26 luna curentă în vârstă de 58 ani s-a mutat într-o țară mai bună.. Nu numai micul nostru Ardeal, dar întreaga lume științifică, pentru care cu o lucrare scurtă a adus lumină și glorie, a pierdut mult prin dispariția lui prematură, pentru că nu a reușit să dea tiparului manuscrisele cum a plănuit; oare va fi cineva care va reuși să le aducă în fața lumii, pentru cinstire? A fost o personalitate și ca lingvist și violonist. Este o mare pierdere pentru noi că o viață plină de geniu și știință s-a scurs fără pic de folos, cu natura lui de mizantrop a trăit în afara societății numai cu ideile lui geniale. Odihnească-se în pace!

Aceste rânduri uitate pot fi pentru Cluj o cinste. Cuvintele profetice, care din păcate într-adevăr au devenit profetice, au fost înplinite abia după 140 de ani datorită profesorului Elemér Kiss, care în ultimul deceniu, datorită cercetărilor sale a adus la cunoștința lumii valoarea operei lui Bolyai.



                         Casa în care s-a născut János Bolyai la Cluj, 15 decembrie,1802

Acum, la aniversarea a 212 ani de la nașterea lui János Bolyai, poate putem enunța, fără a-i conturba pietatea, câteva observații triste în privința aprecierii lui János Bolyai.

Pentru că timp 50 de ani după moartea lui, contrar ideilor din necrolog, János Bolyai a fost apreciat pe nedrept cu foarte multă minciună. Este meritul orașului său natal că nu a luat parte la crearea acestui val de minciuni.

Să vedem ce prăpastie este între necrologul de mai sus și prima biografie a lui János Bolyai, scrisă de Ödön Nemes în 1867.

„János Bolyai, băiatul matematicianului renumit Farkas Bolyai, s-a născut în 1820 la Tg. Mureș…János Bolyai s-a mutat din Tg. Mureș la moșia sa la țară, unde a trăit singur, lucrând și cântând mereu la vioară …

Aici s-a întâmplat că s-a întâlnit cu o săsoaică frumoasă, s-a îndrăgostit de ea și a luat-o la el în casă. Acest eveniment a fost deprimant pentru tatăl său și de aici începe alunecarea morală a lui János Bolyai; datorită bătăilor primite săraca femeie a trebuit să fugă din casa lui.

Lucrările le-a scris uzual în franceză pe coli întregi …”





                            Statuia lui Bolyai János în curtea Universității Babeș-Bolyai


Aceste rânduri sunt pline de impietate, minciuni și nepricepere. Este dureros că aceste rânduri au fost scrise de un profesor de școală normală și care a fost o personalitată respectată în Tg. Mureș. (Trebuie amintit, că Ödön Nemes a avut o influență puternică asupra marelui istoric-arhivist al Ardealului, Lajos Kelemen.

Cauza acestei influențe se poate explica prin faptul că Lajos Kelemen în casa lui Lajos Nemes a văzut prima dată opera monumentală a lui Balázs Orbán: Székelyföld leírása (Descrierea Secuimii) și a făcut multe excursii frumoase prin împrejurimile Tg. Mureșului cu juniorul Ödön Nemes.)

A doua biografie despre János Bolyai a fost scrisă de fratele lui vitreg, Gergely Bolyai. Aceasta este o lucrare și mai tristă. Gergely Bolyai a scris la 20 august 1884 despre fratele lui, János:

„János a avut multe scrisori, pe care le-a scris în timpul celor mai aprige lupte dintre ei (tatăl și fiul) pe când era militar, dar le-am distrus pe toate. Este adevărat că în ele era extrem de multă matematică, dar și mai mult scandal și deci nu am vrut ca nici macăr după moartea mea să iasă la iveală.... János în afara de matematică, vioară și sabie nu a fost bun de nimic, dar de mortuis aut bene, aut nihil… Acest lucru a fost dureros atât pentru tată, cât și pentru frate, dar ce era de făcut?… S-a născut la 15 deembrie 1802, a murit la 27 ianuarie 1860, păcat nu a murit mai devreme, să nu-și fi murdărit trecutul”

Cred că nu avem prea mult de comentat! Pe de o parte a distrus scrisorile lui János din ținerețe, a născocit tot feluri de povești despre duelurile mortale ale lui János, că la Viena ofițerii au rămas fără urechi, în plus îi e ciudă că nu a murit mai repede. O altă observație răutăcioasă a lui Gergely este că János nu a fost bun la nimic, în afară de matematică, vioară și sabie.

Răutate transparentă! Chiar propriul băiat, Gáspár, a avut tupeul să vândă pe bani buni dreptul de autor asupra operelor lui János unui secui din Odorhei. Iată-l cum încheie profesorul József Koncz, arhivar al bibliotecii Bolyai, o scrisoare către Kálmán Szily:

Mult Stimate Domnule Profesor,

La cererea Dvs. onorantă am plăcerea să vă trimit cu stimă notițele de biografie a lui János Bolyai, așa cum le a scris fratele lui, Gergely Bolyai, dacă nu cumva le aveți deja. Este înmormântat în cimitirul reformat, mormântul lui nefiind marcat. Aș fi vrut ca mormântul lui să fie marcat oricât de simplu, dar nu s-a acceptat propunerea mea, cei 100 Ft rămași la dezvelirea pietrei memoriale a tatălui au fost dați pentru bursă la cei mai buni 4 discipoli la matematică, în fiecare an..
Cu stimă deosebită rămân devotatul Dvs. slujitor

József Koncz
Tg. Mureș, 1885 II. 6.

Nu avem ce adăuga la aceste falsuri și minciuni. Dar poveștile nu se opresc aici! Kálmán Szily le-a ridicat la rang „academic” prin prezentare lor la ședința Academiei în 1897. După care apare János Bedőházi, la Tg. Mureș, și mai născocește o serie de minciuni.

Așa s-au scurs primii 50 de ani după moarte lui János Bolyai. Probabil că Lajos Dávid, matematicianul clujean, a fost primul care a reușit să schimbe perspectiva. Până la apariția cărții sale despre cei doi Bolyai nu s-a făcut prea mult pentru a stopa valul minciunilor. După opera lui Lajos Dávid următoarea piatră de hotar este biografia scrisă de György Alexits, iar pe urmă cartea lui Samu Benkő.

La Cluj Mór Réthi, iar pe urmă elevul lui, Gyula Vályi încep să facă cursuri despre geometria lui Bolyai. În 1902, la o sută de ani de la nașterea lui János Bolyai se înființează o comisie Bolyai, care are meritul că Lajos Schlesinger a reușit să găsească casa natală a lui János Bolyai.

Ca rezultat al acestei reușite s-au așezat o placă comemorativă pe frontispiciul casei natale. Cum am văzut din scrisoarea lui József Koncz, comisiei Bolyai la Tg. Mureș în 1884 nu i s-a permis nici măcar marcarea mormântului lui János Bolyai. (Marcarea mormântului lui János este meritul lui Franz Schmidt, care a căutat-o pe Julia Szőts, slujitoarea lui János, singura persoană care a știut unde este mormântul).

Probabil că exemplul nobil al Clujului și interesul celor din străinătate i-au determinat pe filistinii târgu-mureșeni ca în 1911 să-l înmormânteze pe János, după exhumare, lângă tatăl său. (Este de remarcat că filistinii „ingenioși”, după ce depun la muzeu craniul lui Farkas și o bucată de craniu al lui János, păstrează câte un „suvenir”, fiecare ce poate – o bucată de lemn sau un cui din coșciug, o bucată de pânză…, dacă a crescut așa de mult valoarea lui János, poate profită și ei!)

Tristă lume! În viață l-au batjocorit, l-au murdărit cu zvonuri mincinoase, 50 de ani nu au permis nici măcar marcarea mormântului, iar acum când i-au aflat valoarea, încearcă să profite din toate, chiar și din bucățile rămase din coșciug. Nepotul lui, Gáspár „vinde dreptul de autor”. (Gândire bolnavă! Parcă teorema lui Pitagora poate fi vândută cu drept de autor, sau chiar geometria lui Bolyai).

Dénes Bolyai, fiul lui János vinde obiectele rămase de la tatăl său Academiei Ungare, un gest totuși acceptabil.

Și la Cluj a existat un profesor renumit, Sámuel Brassai, care a considerat că geometria lui János este o „prostie”. Pe Farkas l-a acceptat ca fiind cineva, dar pe János l-a desconsiderat complet. Cel mai renumit și stimat profesor al Ardealului, cu plete albe, a blocat calea recunoașterii lui Bolyai cât a putut. Din păcate!



        Savantul clujean Brassai Sámuel nu a înțeles noua geometrie a lui Bolyai János                            
Unii susțin că este pur întâmplător că János Bolyai s-a născut la Cluj. Într-adevăr, pe vremea aceea, în 1802, tânăra familie Bolyai și-a petrecut cei mai frumoși ani din viață la Domald (Viișoara, județul Mureș) și s-a dus la Cluj numai pentru nașterea copilului. Dar legătura celor din familia Bolyai este mai strânsă cu Clujul. Farkas a absolvit Colegiul Reformat din Cluj. Iată o scrisoare din 1794 pe care sen. Gáspár Bolyai, tatăl lui Farkas i-a trimis-o fiului său la Cluj:

Dragă fiule,

ți-am pus niște pânză frumosă pentru două cămăși. … puteam să le fac și aici, dar pentru că mi-ai zis că le faci tu acolo, ți-o trimit așa. Ți-am trimis și patru forinți. O să am puțini struguri, dar sper să vii acasă până atunci. [… ]


Am vorbit cu domnul preot Ádám Herepei la Almaș, la înmormântare doamnei G Bánffi Imloena […] El propune să pleci la Academie. Ai grijă să nu greșești. Spune-i decizia ta și domnului B Radák, dar nu fi prea încrezător, nu se știe dacă poate fi sincer cu tine, crezând că dacă reușești, aceasta va fi rău pentru el, fiindcă a lor este acum moșia noastră. Fiule, nu pot scrie mai mult acum. Dl. Kelemen a fost la mine noaptea trecută, și am cam băut.

Tatăl tău drag: Gáspár Bolyai
Bolya, 18 Augts. 794.

După 208 de ani nu se poate citi această scrisoare fără emoție. Această iubire plină de abnegație nu apare la Farkas în relația lui cu János. Gáspár rămâne prematur văduv și preia cu abnegație și iubire rolul mamei în casă. Mai multe scrisori ale lui se găsesc la Biblioteca Academiei Ungare, fiecare din ele fiind o comoară.

Scrisoarea de mai sus a fost trimisă băiatului, care din 1790 a învățat la Cluj. Multe secvențe ale acesteia ar merita o lucrare aparte.

Să vedem ce știm despre bunicii clujeni ai lui János Bolyai.

Bunicul lui, József Benkő a fost chirurg la Cluj. Un om respectat. Medicul primar Elek Hints scrie următoarele despre József Benkő: „Au venit la el bolnavi de la distanțe mari pentru a-i vindeca. Chirurgul, pe lîngă chirurgie, s-a ocupat intens și de botanică (cum rezultă din cartea lui Rajmund Rapaics, cu titlul Plantele ce asigură mâncarea). În lucrarea sa despre Ardeal a prezentat pe larg și plantele și această carte a fost ca sursă pentru multe altele..”

Soția lui însă, Júlia Bachmann, a fost cam ceartăreață, despre care Farkas a scris în multe locuri. Probabil n-a știut nici să scrie: pe un contract de vânzare apare semnătura înputernicitului ei. Nu se știe dacă în copilărie János și-a vizitat vreodată bunicii, pentru că nici nu prea a avut ocazie, bunicul lui murind prematur.

Aș vrea să menționez că iubire adevărată János a primit doar de la mama lui (care însă a murit când el avea doar 19 ani).

De la tată numai cât a fost elev! După care nu prea a avut prieteni adevărați. Să ne gândim la Károly Szász, pe care l-a vizitat când a fost student la Viena, l-a vizitat și la Aiud, dar care, între anii 1849–1852 cât timp a trăit la Tg. Mureș, nu l-a căutat pe János, ca să nu fie privit rău de filistinii orașului. Oare ce prieten poate fi un astfel de om?

János a fost invitat de mai multe ori la Cluj la Societatea Medicilor și Cercetătorilor Naturii, dar nu știm dacă a fost vreodată. Știm însă că s-a pregătit pentru a face o expunere la această societate.

Ceea ce este sigur că totdeaunea a avut gânduri bune despre orașul natal. Ar fi interesant de știut de câte ori a fost la Cluj. Un lucru este cert: după vânzarea casei natale, familia Bolyai nu prea a avut legătură cu Clujul.

Când Lajos Schlesinger a găsit casa natală a lui János Bolyai, încă nu era cunoscută autiobiografia lui János, în care descrie strămoșii și locul casei unde s-a născut.

Trebuie accentuat, că numai după 200 de ani (înspăimântător!) am ajuns acolo, datorită activității lui Lajos Dávid, Samu Benkő, György Benkő, Barna Szénássy, Tibor Weszely și Elemér Kiss, că suntem în stare să prezentăm un portret spiritual obiectiv al lui János Bolyai. Într-adevăr, putem vorbi numai de portret spiritual, deoarece nu există nici un portret grafic autentic, o poză a lui János, toate sunt eronate, false ca de altfel și unele din biografiile amintite.

Poza existentă el însuși a nimicit-o. După părerea profesorului de altădată Barna Szénássy, din Debrețin, acest fapt trebuie să-l considerăm ca un testament al lui János Bolyai și să nu încercăm să-i facem un portret celui care ne-a interzis aceasta.










Sus