Îndemânare de Nobel: Creionul lui Coetzee (”Kuutsi”) ca și cuțit american – acasă și în Vietnam

Îndemânare de Nobel: Creionul lui Coetzee (”Kuutsi”) ca și cuțit american – acasă și în Vietnam

A scrie autentic și plauzibil despre ororile războiul din Vietnam este mai degrabă o misiune imposibilă, decât foarte grea. Explicația pare simplă: ororile de odinioară, care pot fi expuse azi în vitrinele muzeelor sau pot fi atinse cu mâna pe câmpuri de luptă transformate ulterior în parcuri memoriale, nu mai pot fi subiecte adevărate pentru romane sau filme.

Cei care au văzut cu ochii lor tunelele subterane ale familiilor vietnameze – în care încercau să supraviețuiască bombardărilor americane -, nu se mai întreabă, de ce Vietnamul este mândru, că a biruit într-un război apocaliptic.

Capcanele părților combatante se deosebeau doar prin tehnica asamblării respectiv a viziunii specifice asupra tipurilor de dureri insuportabile cauzate de gropi cu grape, cuie gigant care te țineau în aer, până animalele sălbatice au început să-ți devoreze trupul încă viu – trup încă plin cu speranța sosirii camarazilor salvatori, care te vor înmormânta la o adâncime sigură, salvându-te de furia familiilor viatnemeze sau a câinilor flămânzi.

Singurul scriitor care a reușit să scrie autentic despre războiul din Vietnam – creionând locul desfășurării acțiunilor departe de siropurile Hollywoodului – este J.M. Coetzee (”Kuutsi”), care în celebrul său Dusklands (Alkonyvidék) tratează tematică psihotică a ”Vietnamului” într-un mod absolut original.

În primul rând, autorul nu sare ca și fiara pe tematica infernului colorabil până la nesfârșit, ci prezintă viața a doi bărbați – unul reprezentând vremurile psihologice post-viatnemeze de după război, iar celălalt întroducând cititorul în lumea cercetătorilor geografici ale Africii de Sud.

Cele două ”subromane” – care împreună formează Dusklands – are personaje principale de temut: oameni simpatici care luptând stțngace cu viața simplă din interiorul respectiv exteriorului ferestrei universale, se transformă pas cu pas în oameni care analizează matematic evenimentele din viața lor, trecând adesea pragul animalic.

În filmul G.I. Jane sergentul John James Urgayle citind Dusklands…

În prima parte – Proiectul Vietnam – personajul principal folosește cu îndemânare cuțitul de fructe de parcă ar avea un creion ucigaș în mână (ascultând apoi mirat cu pleznește pielea fiului său, după străpungere).

În a doua parte – ”subromanul” Călătoriile lui Jacobus Coetzee – vânarea oamenilor locului devine o simplă variantă matematicizată al crimei în masă, variante ale vieții considerate de personaje (și autor) ca și niște simple  evenimente dureroase ale traiului, care nu pot fi evitate.

Premiul Nobel pentru literatură din anul 2003 – John Maxwell Coetzee, Africa de Sud – nu a ajuns în mâini neîndematice…

Leave a Reply

Your email address will not be published.