In memoriam Enikõ și Edi – e nevoie de tragedii ca noi, oamenii, sã (re)devenim umani?

Au trecut douã zile de la accidentul petrecut la Maraton Piatra Craiului. O teribilã veste a lovit sâmbãtã comunitatea alergãtorilor din România în timp ce una dintre  – dacã nu cea mai iubitã și de tradiție – cursã de alergare montanã din România se desfãșura. 
Doi tineri frumoși au murit, fãcând ceea ce le place mai mult. Alergând și concurând printre culmi și peste creste, cu visele și cu temerile lor, între prieteni. Numai cine nu a participat la așa ceva nu cunoaște senzația de libertate pe care Muntele o oferã. Așa au fost și au trãit și ei; Enikõ -din Odorheiul Secuiesc și Edi – din Cluj. Viguroși, inteligenți, puternici, sinceri și demni. „Luptând” cu anii, cu kilometrii, cu timpii, cu sinele. Fiecare cu demonii sãi.

     
A fost „doar un pas” greșit, o micã neatenție, ca cei doi -aproape unul dupã altul- sã greșeascã poteca marcatã și sã se accidenteze fatal. Se întâmplã peste tot în lumea asta și la toate nivelurile. 
Au murit, dacã îmi e permis, fãcând ceea ce le place. Nu e loc de regrete sau de expresii științifico-fantastice cu munți ucigași, tribut, hazard. E nedreaptã viața, uneori. Suntem oameni și greșim!

Partea frumoasã în toatã povestea, dacã poate exista una, e cã e prima oarã când vãd comunitatea sportivilor alergãtori acționând și comportându-se ca o masã de oameni ghidați de idealuri și nu de (re)sentimente naționaliste.

A curs cu empatie, încurajãri și susținere fațã de cei doi sportivi și familiile lor fațã de care remãrcile și clasicele trimiteri „mioritice” au pãlit, miile de mesaje de încurajare în ambele limbi arãtând o normalitate de mult uitatã. Ca și alergãtor-organizator, susținãtor al multiculturalismului prin toate cãile posibile m-a fãcut sã mã bucur cã , iatã, putem fi altfel. 

Ghidați de pasiuni și țeluri comune, devenim iatã „confrați întru pasiune”. Oamenii dovedesc din nou cã pot fi uniți sub aceleași idealuri indiferent de limba în care aceștia le definesc. 

Enikõ și Edi, 

Odihniți-vã în pace / Nyugodjatok bekeben