În Cluj mai multe instituții își datoreazã existența activitãții lui Mikó Imre

 

Contele s-a nãscut la Zãbala, pe atunci Trei Scaune din Secuime, în anul 1805. și-a efectuat studiile la Colegiul Reformat din Aiud. A terminat liceul cu distincție în 1824.

Pentru a se specializa în științele juridice s-a mutat la Târgu Mureș, unde a lucrat la tribunalul regal ca asistent juridic. Dupã ce s-a transferat la Guberniul din Cluj, cariera lui a luat avânt.

A devenit de douã ori guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei (1848, 1860-61). Cu ambele ocazii circumstanțele politice erau nefavorabile.

Fiind adept al progresului cumpãtat și fiind loial regelui Ferdinand al V-lea, a încercat sã medieze între taberele politice din Transilvania la începutul revoluției din 1848. A fãcut tot ceea ce era omenește posibil sã evite rãzboiul civil în provincie.

Dupã ce a dus personal memorandumul Guberniului Transilvan la noul împãrat, Francisc Iosif, la Viena, în care a prezentat situația precarã și periculoasã în care se afla provincia, a fost arestat. În timpul arestului și-a pierdut nevasta din cauza unor complicații la naștere fiicei lor.

Dupã revoluție, în condițiile create de neoabsolutismul Vienei, și-a concentrat atenția asupra dezvoltãrii economice, culturale, sociale și educaționale al provinciei.

A fondat Asociația Ardeleanã pentru Economie (1854) și Asociația Muzeului Ardelean (1858), care funcționeazã și astãzi, chiar dacã statul român, mai apoi cel comunist i-a confiscat arhivele, imobilele și colecțiile muzeale donate de cãtre marile familii aristocratice ardelene.

A fost un mare patron al dezvoltãrii educației protestante, de numele lui legându-se printre altele fondarea Liceului Reformat din Sfântu Gheorghe (1859) și sprijinirea materialã a liceului reformat din București.

În urma realizãrii Imperiului Austro-Ungar în 1867, contele Mikó a devenit deputat în parlamentul din Budapesta ca trimis al Clujului. În guvernul Andrássy a ocupat funcția de ministru al lucrãrilor și transporturilor publice.

În aceastã calitate a pus bazele rețelei de cãi ferate ale Regatului Maghiar, fondând Cãile Ferate Regale Maghiare. A propus încheierea unei înțelegeri economice cu România, în urma cãreia ar fi fost construitã o cale feratã care ar fi legat Clujul cu Galațiul.

Dupã 1872 s-a retras din politicã și a murit de cirozã la data de 15 iulie 1876 la Cluj. A fost înmormântat în Cimitirul Central (Házsongárd) din Cluj cu participarea a peste 10000 de oameni.

Cândva considerat trãdãtor al Clujului, pentru cã în 1848 a predat orașul imperialilor, a devenit un mare binefãcãtor al acestuia.

În Cluj, mai multe instituții își datoreazã exitența activitãții lui Mikó Imre. În primul rând, Asociația Muzeului Ardelean, care a fost conceputã ca o academie științificã ardeleanã, își are și astãzi sediul la Cluj.

Existența acestei instituții, cu colecțiile ei bogate și activitate științificã vibrantã, au fost factori determinanți în fondarea universitãți la Cluj. Desigur, contele a pus la bãtaie întreagã influențã politicã a lui pentru ca orașul Cluj sã devinã oraș universitar, visând la o relație de complementaritate între noua universitate și Muzeul Ardelean. Aceasta relație armonioasã astãzi nu mai existã.

Contele Mikó a participat și la fondarea Teatrului Național din Cluj. A rãmas membru al Consiliului de Supraveghere a teatrului pânã în 1875.

Astãzi, memoria lui Mikó Imre este pãstratã doar de cãtre minoritatea maghiarã din Cluj, cu toate cã o bunã parte a studenților clujeni trãiesc și studiazã și astãzi pe un teren care pe vremuri a fost proprietatea contelui.

Complexul studențesc Hașdeu, pe vremuri, purta numele de Grãdina Mikó, pentru cã acolo exista o vilã de varã a contelui.

Aceastã vilã, împreunã cu grãdina din jurul ei, a fost donatã de cãtre Mikó Imre Asociației Muzeului Ardelean pentru realizarea unei grãdini botanice.

În vila în stil neoclasic a fost mutat Institutul pentru Studierea Animalelor.

Asociația Muzeului Ardelean a ridicat bustul contelui în semn de recunoștințã în 1889 pe partea dreaptã a drumului care astãzi urcã spre cãminele studențești(din strada Clinicilor, urcarea ”pe la Geogra”).

În mod ciudat. bustul a supraviețuit comunismului într-o stare bunã, iar astãzi stã în umbra copacilor uriași, fãrã sã fie bãgatã în seamã de trecãtori.

Pe soclu se poate citi motoul contelui: Peragit tranquilla potestas/ quod violenta nequit, adicã Realizeazã puterea blândã ceea ce nu poate sã facã violența.

Motto-ul este un semn al unei personalitãți echilibrate într-o epocã în care naționalismul violent distrugea conviețuirea pașnicã secularã a popoarelor din Valea Dunãrii.

Pentru eforturile și realizãrile lui în serviciul nu numai al maghiarimii, ci al întregii Transilvanii, Mikó Imre a fost intitulat contele Széchenyi a Ardealului, fãcând referințã la contele reformist din Ungaria, care a avut o activitate la fel de bogatã și a fost considerat cel mai mare maghiar de cãtre contemporani.

Personalitãțile celor doi erau similare, fiind adepți ai progresului mai lent dar sigur și a evitãrii conflictelor între popoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.