Imre Ambrus și miracolul din Joseni

Imre Ambrus și miracolul din Joseni

Numele localitãții Joseni este știut de cei care ascultã buletinul meteorologic: de cele mai multe ori aici se mãsoarã în timpul iernii cea mai scãzutã temperaturã din țarã. Poate este cea mai cunoscutã localitate din Secuime – cu toate cã bãnuiesc cã multã lume habar nu are unde o fi acest Joseni.

Satul Joseni, împreunã cu satul Borzont, formeazã comuna Joseni, comunã cu peste 6000 de locuitori, locuitorii fiind în proporție de 99% maghiari de confesiune romano-catolicã. Localitatea este una din cele mai vechi din Depresiunea Giurgeului, biserica romano-catolicã fiind construitã în anul 1213, preotul bisericii figurând în conscripțiile papale din 1333–1334.

Poate frigul o fi conservat localitatea și locuitorii ei în decurs de aproape un mileniu.


  
                Miracolul din
            Joseni


Pânã nu de mult, îndeletnicirile acceptate de comunitatea din Joseni au fost creșterea animalelor, munca câmpului, munca la pãdure, precupeția, iar în a doua parte al secolului trecut au apãrut meserii ca muncitor la fabricã sau la cariera de piatrã din satul vecin, Suseni. Intelectualii au fost dascãlii, preoții sau medicii.

În zilele noastre s-a rãspândit o nouã îndeletnicire: cea de artist plastic. Numãrul a ajuns la aproape treizeci într-o jumãtate de veac: mulți dintre fiii localitãții au studiat artele la academie și au o redutabilã carierã artisticã. Din acest motiv se vorbește adesea despre miracolul din Joseni, miracol impresionant nu numai prin numãrul artiștilor, ci și prin cariera, opera lor desãvârșitã. Aici își au obârșia pictori, graficieni, sculptori.

șirul artiștilor cu diplomã universitarã din Joseni a fost deschis de cãtre Imre Ambrus, a fost urmat pe rând de Elek Sövér, Árpád Márton, András Buzás, Levente Kiss, Ilona Sajgó, József Balázs, Antal Kõrösi, Levente Horváth, Hunor Baróti. și tot din Joseni se trag Gábor Borsos și Csaba Sárosi – ca sã îi numim numai pe cei din generațiile mai vechi.

Istoricul de artã István Wagner surprinde acest miracol în monografia dedicatã artistului Imre Ambrus.

Volumul surprinde anii copilãriei, petrecuți la Joseni, evocând personalitatea mamei sale care, prin caracterul ei marcant, a fost un sprijin permanent în susținerea ambițiilor artistice ale fiului ei. Au urmat anii de studiu din Târgu-Mureș și Cluj, ani plin de traumele despãrțirii, apoi o scurtã perioadã deprimantã, petrecutã ca profesor de desen aproape de locul natal, în orașul Gheorgheni. Cariera artisticã a continuat la Târgu-Mureș, unde a activat ca scenograf și creator de pãpuși la Teatrul de Pãpuși din localitate.
În anul 1977 alege exilul, stabilindu-se la Budapesta, unde opteazã tot pentru cariera de creator de pãpuși, muncã pe lângã care picteazã, participând anual la mai multe expoziții personale și de grup.

Wagner afirmã cã Imre Ambrus „este un artist polivalent: pictor multilateral, grafician, creator de pãpuși și scenograf, artist care de la începutul lungii sale cariere s-a numãrat printre creatorii înzestrați cu spirit experimental. Încã din tinerețe, pe rând, și-a ales diverși maeștri pe care dorea sã-i urmeze, iar de-a lungul întregii sale cariere și-a încercat forțele și talentul în diferite stiluri. În dicționarele de artã, alãturi de numele sãu apar curente ca suprarealismul, expresionismul, cubismul, constructivismul sau naturalismul. Toate acestea le-a modelat dupã personalitatea sa și le-a asimilat cu o forțã convingãtoare care i-ar fi fãcut posibilã ancorarea în oricare dintre curentele enumerate. Dar Imre Ambrus este mânat în continuare de spiritul experimentalist, de emoția descoperirii a noi tãrâmuri, de bucuria atingerii unui nou ideal pe care și-l fixeazã ca țel. Se lasã purtat de curentele posibilitãților artistice cu naturalețea talentului înnãscut, îmbãindu-se în marea picturii.”

 

               Ambrus Imre: Gyilkos-tó (Lacul Roșu) și Alfalu (Joseni)

Prin munca și cariera sa, Imre Ambrus a fãcut ca statutul de artist sã fie acceptat într-o comunitate ruralã, arta sã fie la ea acasã. Liceul din localitate poartã numele pictorului stins prematur, Elek Sövér, în sat pot fi vãzute douã expoziții permanente de picturã: galeria Elek Sövér și colecția Árpád Márton.

În centrul localitãții și în locurile sacre sunt amplasate creații ale sculptorilor originari din localitate, iar în satul Borzont, în pasul Bucin, se adunã anual la casa lui Mihály Gál, în tabãra de creație Vadárvácska (Panseluța de câmp – Viola tricolor), artiștii proveniți din localitate și prietenii lor – mai marii artei plastice maghiare din Transilvania.

Este de remarcat faptul cã Bazinul Giurgeului este un loc în care artele plastice sunt la ele acasã. De exemplu, în satul vecin, Lãzarea, funcționeazã din anul 1971 tabãra de creație Prietenia, patrimoniul ei fiind oglinda artei plastice din România din ultimii aproape cincizeci de ani. Din celãlalt sat vecin, Ciumani, se trag clasicii artei plastice maghiare universale, pictorul Miklós Borsos și sculptorul Miklós Köllõ.

Se vorbește adesea despre miracolul din Joseni, dar acest miracol se poate extinde peste aproape toatã depresiunea de pe cursul superior al Mureșului. Iar numele de Joseni – Gyergyóalfalu – nu este doar sinonimul frigului, al temperaturilor sub zero grade, ci și punctul de origine – punctul zero – al artei plastice contemporane.