Nu cred cã România are o imagine proastã în lume! Mai bine zis, nu cred cã România are o imagine mult mai proastã, decãt fostele țãri din lagãrul sovietic! Ungaria este cu un pas înaintea noastrã, lucru vizibil mai ales la cifrele de afaceri în turism. Aveam un slogan cândva, “nu ne vindem țara”, dar a venit vremea cã trebuie sã-i vindem imaginea ca sã obținem profit!

De unde profit?

În primul rând de la turiștii care își cheltuie banii în țarã. Acești turiști, de fapt o armatã de agenți publicitari care povestesc apoi ce bine s-au simțit, ce lucruri frumoase au vãzut! puneam cã Ungaria este cu un pas înaintea noastrã la vânzarea imaginii. Acest avantaj s-a creionat încã pe vremea lui Kádár János, care pentru a “liniști” maghiarii rãsculați în 1956 a lãsat o portițã pentru micii intreprinzãtori. În anii ’60 au început sã se vândã tot ce se putea vinde, inclusiv muzica ușoarã, dar și sentimentele antirusești.

Formațiile de rock ale anilor ’60 au devenit pregãtitoarele trecerii de la socialism la capitalism fãrã vãrsare de sânge în anii ’80, iar cabaretul politic al lui Hofi Géza a semnalat clar lumii, cã Ungaria face parte doar formal din lagãrul socialist, cãci altfel comediantul Hofi Géza ar fi fost la pușcãrie dupã primul show anticomunist, iar formațiile de rock, majoritatea cu texte împotriva totalitarismului, nu ar fi putut scoate albume cu acceptul organelor de partid! Acest spirit de întreprinzãtor s-a transformat cu timpul într-un dor de Occident ridicat la rangul de stil de viațã.

Lobby din SUA

Acest trend este valabil și pentru viața politicã. Cartea scrisã de jurnalistul polonez Igor Janke despre Orbán Viktor (Napastnik – opowie¶æ o Viktorze Orbánie), intitulatã „Hai, ungurii!” (Hajrá, magyarok!) este bine scrisã, și are succes chiar și în rândurile adversarilor sãi. Lobby-ul maghiar din SUA e unul de invidiat.

Existã cel puțin douã grupãri, ale senatorilor americani, care reprezintã interesele maghiarilor de pretutindeni. Datoritã acestui lobby, Tõkés László a avut mai multe contacte americane la nivel înalt decât toți președinții postdecembriști din România la un loc.

Datoritã acestui lobby, problema minoritãților maghiare este binecunoscutã în senatul american, ba existã chiar o instituție (Hungarian Human Rights Foundation – HHRF), care are menirea de a informa la minut congresul american, dacã în lume se întâmplã ceva ce poate fi conceput antimaghiar. Lobby-ul românesc abia în zilele astea s-a format, și are relații firave cu executivul…

Zece rânduri din Stoker

Ai pomenit de Dracula. Eu nu aș considera acestã tematicã al lui Dracula un element peiorativ!. Ar fi bine – spun eu – ca cei care se uitã la toate prostiile cu vampiri, sã reținã mãcar zece rânduri din romanul lui Bram Stoker. Din zecile de mii de rânduri, sã reținã zece, care se gãsesc în capitolul trei (chapter 3), și se referã la Transilvania.

Jonathan Harker in drumul sãu spre Prundu Bârgãului (jud.Bistrița) nu a trecut prin România de atunci (1897). El a pornit din Cluj (“We left in pretty good time, and came after nightfall to Klausenburgh”), i-a plãcut mâncarea ungureascã (“I asked the waiter, and he said it was called “paprika hendl,” and that, as it was a national dish, I should be able to get it anywhere along the Carpathians”), a dormit in Bistrița. și de acolo a urcat spre pasul Tihuța.


                                          Bistritz (Bistrița) în secolul 18.

Patru națiuni distincte

Descrierea lui Stoker despre Transilvania este urmãtoarea: “In the population of Transylvania there are four distinct nationalities: Saxons in the South, and mixed with them the Wallachs, who are the descendants of the Dacians; Magyars in the West, and Szekelys in the East and North. I am going among the latter, who claim to be descended from Attila and the Huns. This may be so, for when the Magyars conquered the country in the eleventh century they found the Huns settled in it. I read that every known superstition in the world is gathered into the horseshoe of the Carpathians, as if it were the centre of some sort of imaginative whirlpool; if so my stay may be very interesting.”

Ce bine ar fi, dacã mãcar atâta ar ști milioanele de vampirofili despre Transilvania și națiunile sale!

Contele Dracula – cel din romanul irlandezului Bram Stoker – este secui. Un conte secui. În capitolul trei putem citi: “We Szekelys have a right to be proud, for in our veins flows the blood of many brave races who fought as the lion fights, for lordship. Here, in the whirlpool of European races”.

Deci cel mai cunoscut secui din lume, este contele secui Dracula.

Iron Maiden a fost în Transilvania!

Problema e, cã secuii nu prea știu de asta, deci nu au cum sã exploateze posibilitãțile extraordinare ce se gãsesc în aceste descrieri, iar românii atât au combinat cu varianta Florescu (Vlad țepeș) cã actualmente în afarã de maghiari (secui) și români, cam toatã lumea profitã de Dracula, și face bani frumoși.

Un exemplu caracteristic, pentru subinformarea generalã cu care se confruntã România, a fost observația comentatorului de sport, care auzind de sosirea formației Iron Maiden (via Pászkány Árpád) la Cluj, a menționat: foarte urât, cã vine în Transilvania, și nu în România, deși Transilvania este inima României, etc. Ce are oare Iron Maiden cu Transilvania? – se întreba.

Sãrmanul comentator nu auzise de piesa Transylvania a trupei Iron Maiden…

Repet: toți profitã de valorile care se leagã de Transilvania. În afarã de noi…