Horea Nistea: Omul de aur (Az arany ember) – despre bucuria purã și mulțumirea supremã
Horea Nistea: Omul de aur (Az arany ember) – despre bucuria purã și mulțumirea supremã

Când omul are un țel bine definit, ajunge ca acțiunile sale sã fie încununate de un succes pe care, inițial, nu-l avea in vedere.

Drumul cãtre țelul inițial este cel care experimentat fiind, relevã în fapt un scop aflat în subsidiar pe care îl descoperã aparent întâmplãtor, dar care dovedeste a oglindi buchetul de dorințe ascunse și descoperite prin dorința de a accede la modelul de viațã simplã și nepervertitã de solicitãrile vieții din înalta societate.

     

Dar indiferent de nivelul social la care a ajuns, indiferent de poziția de proximitate a puterii absolute și de potența financiarã, bucuria purã și multumirea supremã vin din lucrurile simple, care, în pofida dilemelor morale pe care le genereazã, acapareazã în sensul dominant calea de urmat, îmbrãțișatã fãrã regrete ulterioare deciziei si fara intoarcere.

Manifestãrile unei agresivitãți nemeritate, expresia rãului tentat nimicitor dupã șantajul eșuat, sfârșesc pe fundul lacului (în sensul dispariției din viața personajului), dar care ajunge sã joace involuntar un rol major în susținerea îndeplinirii destinului de cucerire a fericirii, cu atât mai durabile, cu cât este manifestatã anonim într-o societate dinamicã precum cea a vremurilor descrise.