Gând bun pentru dialog
Simt nevoia sã scriu un text, „de minte și inimã” în același timp, pentru inițiatorii acestui portal, dar nu-mi gãsesc cele mai potrivite cuvinte. Iar cuvintele sunt importante, fiindcã pot rãni mai rãu decât palmele sau pumnii! Lucrurile sunt aparent simple: România și Ungaria sunt douã țãri vecine, prima locuitã în proporție de aproape 90% de români (de aceea se cheamã România!), iar cealaltã locuitã în proporție și mai mare de maghiari (unguri), de aceea se cheamã Magyarország (Țara Maghiarã) sau Ungaria; datoritã geografiei și istoriei (în sens generic), în Ungaria trãiesc și români, iar în România trãiesc și (mulți) maghiari. Totul pare simplu, dar este, în fapt, așa de complicat. Fiindcã vrem noi – și mai ales oamenii politici – sã fie complicat și, uneori, tensionat.

Mai întâi, îmi place la nebunie ideea portalului!

Cred cã multe dintre relele lumii se nasc din prejudecãți și din ignoranțã, adicã din lipsa dialogului și a cunoașterii directe. Suntem meniți de soartã sã trãim împreunã, de aceea trebuie sã ne cunoaștem unii pe alții, de la limbã, credințã și culturã pânã la tradiții, obiceiuri și idealuri.

Prețuirea propriilor valori – dacã este fãcutã fãrã dispreț și urã fațã de celãlalt – nu poate sã aducã decât bine. Maghiarii au propriile valori istorice, iar românii le au pe ale lor, însã sunt surprinzãtor de multe aspecte comune, de la vorbã pânã la faptã, de la cântece și dansuri pânã la mâncãruri. Unele reacții ale oamenilor și chiar ale grupurilor de oameni pot fi umorale, venite din sentimente abrupte și preformate, dar existã profunzimi nebãnuite, pe care le ignorãm cu științã sau fãrã. Ce important ar fi sã ne cunoaștem mai bine!

Câți români știu ce au scris Petõfi și cu Ady,

câți maghiari știu ce sunt „Sãrmanul Dionis” sau „Dãscãlița”? Haideți sã ne cunoaștem mai bine, pornind de la respectul reciproc, mai întâi al celor douã țãri vecine de care vorbeam, apoi al culturilor lor, al creațiilor, al valorilor…

Și, firește, este nevoie de respectul românilor din România fațã de comunitatea maghiarã din România și invers, al comunitãții maghiare din România fațã de poporul român. Pare simplu, dar nu este! Dialogul promovat de portalul acesta poate însã sã ne dea speranțe!

Nu ne vom iubi poate dintr-o datã, nu o sã avem aceleași sãrbãtori și nici nu ne vom preaslãvi reciproc eroii, dar mãcar vom înțelege mai bine cine suntem, cum ne raportãm la lume și de ce trebuie sã avem cu toții un loc sub soare. Altminteri, riscãm sã intrãm în „somnul rațiunii”, iar acesta, cum se știe demult, „naște monștri”.

Cluj-Napoca, la 26 octombrie 2014                                               


Ioan-Aurel Pop

Rectorul Universitãții Babeș-Bolyai Cluj-Napoca